SCENA IV
RORO, apoi TITY RORO
(rămîne pe gînduri un moment, apoi încearcă că citească. Un colț de cer întunecat se deschide, luminînd balconul și o 5 parte din grădină. După un timp se aud de departe acordurile unei ghitare. RORO tresare și ascultă. Crede întîi că vin din casă și se uită într-acolo, apoi se întoarce repede spre balcon. Ghitara tace.)
Mi s-a părut… (încearcă să reieie cititul.)
TITY
(În vremea asta apare de subt arbori, cu o scară de funie pe umeri, cu o lungă mantie de hidalgo și cu o ghitară. Se uită și vede pe RORO, își ia o atitudine de amorez romantic și zdrîngăne ghitara.)
RORO
(tresărind, se pleacă pe rampă, uimită, scăpînd cartea din
mînă.)
TITY
(își dă bereta pe ceafă și, prinzînd un acord, începe)
Aicea iat-o casă
Și iată și-un balcon,
Și luna-i radioasă
Pe-al cerului plafon:
Arată-te, frumoasă,
Și vino pe balcon! (Zdrîngăne ghitara)
RORO
(se apleacă din nou și rîde)
Ce-i asta?
TITY
(continuînd serenada, grav)
Mi-ai spus s-aduc ghitara
Și, iată, m-am supus!
Mi-am procurat și scara
Să urc pe ziduri, sus —
Romantică e sara
Și toate-s cum mi-ai spus!
RORO (rîzînd cu hohot)
Vai, Doamne, ce nebun!
TITY
(zdrîngănind cu brio)
M-am travestit, privește,
În mîndru trubadur,
Nici manta nu-mi lipsește:
Admir-o, te conjur!
Nimic nu mă oprește
Ca inima să-ți fur! (Zdrîngăne cu furie.)
RORO
(abia ținîndu-se de rîs, ia un trandafir din păr și-aruncă-n el)
Taci că te-aude lumea…
TITY
(întinde ghitara și prinde trandafirul; inspirat)
Ei, lasă-mă să spun.
Nu-i gata serenada…
(Continuînd)
E ora cînd am brio,
Las’ să mă manifest,
Că de nu vrei, adio!
Plec iar la Hammerfest!
(Mai zdringăne o dată și se uită la RORO mîndru) Și-atîta…
RORO (rîzînd)
Vino sus
Și te prezintă mamei…
TITY
A, nu-s deloc dispus… Laponul nu admite astfel de etichete…
RORO
Să fi rămas acolo…
TITY
(amenințător, gata să reînceapă) Anunț alte cuplete! RORO
A… nu! Destul! Dar spuneți, vă rog, de cînd în țară?
TITY
(pregătindu-se din nou)
Ghitara mea…
RORO
Mă supăr… Surdină la ghitară! TITY
De va tăcea ghitara, atuncea eu voi plînge…
Dar mă supun… Privește!
(Așezînd ghitara pe bancă)
Și ca un strop de sînge
(lăsînd trandafirul să cadă ușor pe strune)
Pe coarde drept surdină rămîie trandafirul…
RORO
Mi-e teamă iar de-o criză… Se-ntoarce iar delirul?
(Indicînd trandafirul de pe ghitară)
Redă-mi-l!
(Se apleacă peste balustrada balconului.)
TITY
(acoperindu-și ghitara cu brațul)
Nu se poate!
RORO
(coborind cîteva trepte)
Ba da!
TITY
(ridicind trandafirul de pe ghitara care vibrează)
E-al meu de-acum!
S-a îmbibat de sunet suavul lui parfum
Și cîntă toată floarea din suta ei de foi…
Sonoră cîntă floarea…
(Duce trandafirul la gură.)
RORO
(alergînd spre dînsul)
Nu… dă-mi-l înapoi!
(Întinde mîna să apuce trandafirul, TITY se apără și în
luptă floarea se scutură.)
TITY
(consternat)
Vezi ce-ai făcut?… Acuma nu-i nici al dumitale
Și nici al nimănuia…
RORO
(consternată)
Sărmanele petale! (Cearcă să adune petalele de jos, dar se oprește cu resemnare.)
Ce-i scuturat odată nu mai renvie iar!
TITY
(privește melancolic la cotorul fără foi)
Dar aruncat, ce-i dreptul… oricum, era un dar!
RORO (mișcată)
Îți pare rău?…
TITY
(dă din cap afirmativ.)
RORO Și mie…
TITY
(brusc)
Roro!
RORO
(azvîrlindu-i foile în obraz)
Da, îmi ești drag!
Mi-ești drag cît nu-ți închipui, laponul meu
pribeag!
Mi-ai fost întotdeauna, și mai de mult, și azi,
Și fără de ghitară, și cu…
Și poți să-mi cazi,
De crezi că se, cuvine, chiar și-n genunchi acuma…
TITY
Roro, de-i iar o glumă, hotare are gluma
Și inimele noastre puteri ce-s măsurate…
Mi-e frică…
RORO
Fericirea pe slabi îi înspăimîntă!
Ei, să te văd acuma!… Ia harfa ta și cîntă!
(Îi întinde ghitara.)
TITY
Surdină la ghitară!…
RORO
(trezind un acord)
Cum? Nu suntem de-acord? Ce?…
S-a-ndreptat busola din nou spre polul nord?
TITY
Roro, mi-e frică totuși de-atîta fericire…
RORO
Copil ce ești! Ascultă! Întreaga mea iubire
O ai! Auzi? întreagă! Și-mi dau prea bine seamă
Cît prețuiești, de-aceeea, vezi, mie nu mi-e teamă!
TITY
(reluîndu-și veselia)
Ghitara!… Dă-mi ghitara, atunci — și-o sărutare!
RORO
Nu… să lăsăm ghitara, și pentru rest — răbdare!
Ghitara-ntre relicvii vom pune-o într-un cui,
Și-acum sărmana floare adună-mi-o s-o pui
În cutioara asta, petală cu petală… (TITY adună foile de jos și i le dă. RORO le pune in ghitară.)
Să stea drept mărturie în viața conjugală
Cum într-un scrin închise stau primele scrisori… Așa, acum ghitara-i mormîntul unei flori… S-o respectăm…
Și dacă, tîrziu, între-amîndoi,
S-a declara vreodată iar starea de război, Eu voi lua ghitara, și ceasul de acum, Trezit ca printr-un farmec de anticul parfum, Ne-a sfătui mai bine ca interpreții legii: În loc de paragrafe, cu două-trei arpegii Voi readuce-n casă pierduta armonie…
(Schimbînd tonul și ridicînd mantaua)
Dar cu mantaua asta ce facem?…
RORO
Panoplie!
Și scara, și mantaua… Să le-atîrnăm pe toate! Și luna…
TITY
Da, și luna… RORO
Păcat că nu se poate
S-o punem ca ex-voto…
TITY
Roro!… și tot decorul
Acestei nopți în care eu, pseudozburătorul.
Modernizat cu totul, am apărut pe scenă,
Trezind florile-n straturi cu-a mantiei mele trenă
Tot ce trăiește-n colțul acesta de natură,
Să nu-l lăsăm să piară… Vezi, ce frumos e cerul!
Ca-ntr-un Kodak în suflet noi să-i furăm misterul
Și să-l păstrăm de-a pururi în camera-i obscură…
RORO
Nu mă opun…
RORO
(surprinsă)
Ce-i asta?
TITY
(rîzînd)
Un prim instantaneu!
RORO
Nu ești serios! Nu-i bine… De ce nu ai răbdare?
Nu știi că fericirea-i sporită de-așteptare?
Că-n stăruință poate-i mai multă fericire,
Și mai frumos e drumul ce duce la iubire
Decît iubirea însăși, de multe ori.
TITY
Admis!
Dar vream să mă asigur întîi de nu-i un vis…
Căci am visat atîta… Dac-aș fi fost Colum,
Aș fi putut, desigur, să scriu, nu un volum,
Ci o bibliotecă cu-a mele ieremiade…
Dac-ar fi fost ca mine acolo unde cade
Zăpada și e cronic amurgul, unde renul
Cel iute de picioare înlocuiește trenul,
Acolo unde cerul pe fața lui cea pală
Își pune roșii farduri de-auroră boreală,
Schimbînd mereu costume, întocmai ca Fregoli,
Făcînd să joace acul magnetic al busolii
TITY
(grav)
Atuncea, nu mai mișca…
(Se apropie, și cu gesturi exagerate de fotograf)
Iar eu…
Profit!… Și-acum…
(O sărută.)
Ca-ntr-un delirium tremens, dac-ar fi fost acolo,
S-audă asprul Crivăț gemînd lugubru-i solo —
Cu gîndurile-mi negre și triste, și amare,
Ar fi-mpletit un ciclu de cîntece polare
Să plîngă toți laponii ca streșinele vara…
RORO
Dar ce-ai cătat p-acolo?…
TITY
Crezi c-am lăsat eu țara
Așa, de bunăvoie?… Și-am părăsit eu tot
Ca să urmez o cură de emulsiune Scott
La obîrșie însăși?… Nu… M-am expatriat
Ca să te uit, și totuși degeaba am plecat…
Am suferit atîta, Roro, de vrei să-ți spun,
Încît acuma dacă mă port ca un nebun,
E că o fericire prea mare covîrșește
Simțirea omenească…
RORO
Dar eu!…
TITY
Și tu?…
RORO
Firește!
(Se așază amîndoi pe bancă, TITY îi ia mîna.)
RORO
(liniștită)
Întîi nu mi-am dat seama deloc… dar, mai tîrziu,
O întristare vagă, așa, fără să știu,
M-a cucerit cu-ncetul, și-adeseori simțeam
Că cineva lipsește… dar cine?… nu știam…
Pierise parcă verva, și pînă și Colum
Mă plictisea, sărmanul… Și-n urmă, nu știu cum,
Mi-am explicat deodată cine lipsea din casă
Și ce era simțirea aceea nențeleasă…
(Pauză.)
Și de-am ghicit că tu ești, eu n-am mai întrebat,
Dar din minutu-acela, vezi tu, te-am așteptat…
Roro! Ce farmec are orișice vorbă a ta!
Eu ceasul ăsta dulce n-o să-l mai pot uita!…
Ce viorie-i umbra Vezi colo un leandru…
Îl vezi cum strălucește?…
Ai spune-un policandru
Cu blînde flăcări roze, aprins pentru-o serbare…
Și-n scorbura de colo… vezi colo, supt umbrare,
Unde-un painjen meșter hamacul și-a țesut,
Cum arde-n strop de rouă ca un diamant pierdut…
N-o să găsim noi ceasul acesta niciodată!
Încrede-te în mine, Roro, și te îmbată,
Să ne prefacem una cu tot ce ne-nconjoară… (RORO se lasă cucerită, plecîndu-și capul pe umărul lui.)
Încrede-te în mine, Roro, c-a doua oară
N-o să găsim noi ceasul acesta… Simți acum
Subtil cum se strecoară supt ramuri un parfum
De parc-ar trece-n umbră procesii cu buchete?
Poți să ghicești, ca mine, ce floare ni-l trimete?
Închide ochii…
TITY
(RORO închide ochii și aspiră aerul.)
Spune!
RORO
Garoafa!
TITY
Nu.
RORO
Verbina?
TITY
Nici ea!
RORO
Nu-i măgheranul?
TITY
Nici el…
RORO
TITY
Nici…
Atunci sulfina?
RORO
Spune-atuncea care?
TITY
E crinul? Nu-l simțești?…
Închide ochii bine… Așa…
(RORO închide ochii, TITY se pleacă și o sărută repede.)
RORO (lăsîndu-se îmbrățișată)
Șiret ce ești! (Intră TANȚA.)
