SCENA III.

RORO, COLUM

RORO

COLUM

Domnișoară…

RORO

E-adevărat ce-ai spus?

COLUM

O vorbă…

De cine?…

RORO

(încurcată)

A, de nimeni…

(schimbînd vorba și arătînd cerul)

Uite-o rachetă sus

Cum își descrie arcul!… Și alta… E-o splendoare!

COLUM

Da e-anotimpul ploii de stele căzătoare!

RORO

(reluînd fraza de mai înainte)

Și… plecat?

(încurcată din nou, erată cerul)

A treia!

COLUM (zîmbind)

Am înțeles acum

De cine este vorba!

RORO

Da, domnule Colum!

Te știu că mi-ești prieten… COLUM

(mișcat, se face că se uită și el la cer)

Privește, încă una!

RORO

Să le lăsăm…

Prieteni am fost întotdeauna…

Deci nu-ntreba nimica și spune-mi: a plecat?

COLUM

Da.

RORO (după o pauză)

Mulțămesc… Atuncea era adevărat…

(Pauză.)

La revedere, dară…

(Îi întinde mîna.)

COLUM

Mîini iarăși va fi soare!

Nu… eu rămîn cu ploaia de stele căzătoare!. (COLUM pleacă.)