Cântec

Publicată în Sămănătorul, 17 dec. 1906

Garoafele din glastră, stând gata ca să moară,

Vorbesc de-o fată blondă cu fața diafană,

Vorbesc de-o prea frumoasă și mândră castelană

Ce le-a purtat de grijă o-ntreagă primăvară...

Vorbesc, și pun la cale garoafele din glastră:

– „Carminul să ni-l strângem, și-n pulbere măruntă,

Pe-obrajii ei să cernem ușor, în zi de nuntă,

Să nu mai fie alta cum e stăpâna noastră."

Share on Twitter Share on Facebook