Ce schimbătoare e la munte

Lumina; cât ai scăpăra,

Un curcubeu a-ntins o punte

Din casa mea pân’la a ta.

Și-un gând, un gând nebun îmi vine!

– Așa-s poeții uneori –

Să mă avânt până la tine

Pe puntea asta de culori.

Cu fruntea de lumini brăzdată

Să urc tăriile cerești

Și, când nici nu te-aștepți, deodată

Să-ți bat cu degetu-n ferești...

Dar când să urc, frumoasa punte

S-a dărâmat, — ș-acuma norii

Au tras perdeaua cătră munte:

Nebuni sunt, Doamne, visătorii!