Ce zarvă e în lumea porumbilor în zori,

Și câtă bucurie în jurul casei voastre:

Privește, vin păunii cu crestele albastre

Și cozile învoalte ca un ghiveci de flori.

Și-n urma lor, curate și lucii ca zăpada,

Pășind pe cărăruia cu albe romănițe,

Coboar-acum alaiul de mândre păunițe,

Că de-atât alb, deodată s-a-nveselit ograda.

Și s-a trezit măgarul zbierând duios la soare,

Vroind să spună parcă ce vede și-nțelege;

Dar trist își pleacă fruntea ca Midas, vechiul rege,

Văzând albasta-i umbră culcată la picioare.