Trăiește încă floarea frumoasă de ieri sară,

Surîde lîngă mine, pe-o margine de cupă;

Căci eu îi port de grijă cu drag, ca să nu moară,

În amintirea mînii ce s-a întins s-o rupă.

Trăiește încă floarea, dar inima mea bate,

Văzînd-o cum pălește din ce în ce mai tare.

Sunt alte flori desigur mai mîndre și bogate;

Dar numai eu știu taina Narcisului ce moare.

Trăiește floarea încă, dar mîne-ncet va plînge

Alăturea de cupă, petală cu petală,

Și flacăra ce arde în mine se va stinge,

Ca focul care-l uită pe vatră o vestală...