"Unheil haftet am Gold..."

Visez grămezile de aur

Păzite-n grota de sub Rin

De Fafner, groaznicul balaur,

Și ție, Wothan, mă închin.

Mă-ndeamnă dorul spre comoară,

Și vroi s-o am cu orice chip;

Mă mînă ca odinioară

Fatalitatea pe Oedip.

Arată-mi drumul spre tezaur.

Pe cele șapte coarde-a lirii

O ! Wothan, las-un pumn de aur

Să cadă-n cumpăna iubirii.

Dă-mi aurul care omoară

Că-s obosit de anii lungi,

De cînd rîvnesc după comoară

Ca-ntunecații Nibelungi.