Lipsit de viața binefăcătoare

A aerului sănătos de țară,

Visând într-o tavernă solitară

Eu stau cu lăutarul și beau soare!

Căci orice bob de strugur e-o-nchisoare,

În care fierbe chestia agrară,

Și-n orice sticlă arșița solară

A-nchis puteri în veci renăscătoare.

Eu dezrobesc un șir de raze moarte...

Așa sunt eu ! Sus ridicați dar teascul!

Lăsați-mă stăpân pe tot fantascul ...

Stimez capacitățile deșarte...

Cioroiule, mai cântă-mi un adagiu!

Așa ... și dupa mine – naufragiu!