Share on Twitter Share on Facebook

Sonete indignate

de Ștefan Octavian Iosif și Dimitrie Anghel

Cunosc atâți netrebnici care zic:

„Să nu pui preț pe anii care zboară!”

Ei nu pricep că viața-i o comoară

Și nu prevăd în moarte-un inamic.

Lor li se pare natural să moară,

Că după moarte nu mai e nimic:

Nu știu că firea e un alambic,

În care tot renaște-a doua oară.

Sub care formă viața-o să te cheme

Ca s-o trăiești din nou în altă vreme,

Tu nici nu poți măcar să bănuiești...

De-aceea mergi și luptă înainte,

Ca dincolo, de-ți vei aduce-aminte

De viața ta de-acum, să nu roșești.