Cartea întâia numităDescumpănirea lui Arjuna
Dhritarashtra a spus:
1. Ce au făcut, Sanjaya, ai mei şi fiii lui Pandu, adunaţi gata de luptă, în Câmpia Legii, în Kurukshetra?
Sanjaya a spus:
2. După ce a văzut armata fiilor lui Pandu, desfăşurată în linie de bătaie, regele Duryodhana apropiindu-se de învăţătorul [său] a rostit cuvintele:
3. Priveşte, învăţătorule, marea armată a fiilor lui Pandu, desfăşurată în linie de bătaie de către priceputul tău discipol, fiul lui Drupada.
4. Acolo sunt viteji, mari arcaşi de seama lui Arjuna şi Bhima, în bătălie: Yuyudhana, Virata şi Drupada cu carul [său] mare,
5. Dhrishtaketu, Cekitana şi puternicul rege din Kashi, Purujit, Kuntibhoja şi regele Shaibya cel [puternic ca un] taur [printre] oameni.
6. Şi Yudhamanyu cel îndrăzneţ şi Uttamaujas cel puternic, fiul lui Subhadra şi fiii lui Draupadi, toţi cu care mari.
7. Cunoaşte-l pe cei mai de seamă dintre ai noştri, tu primul între cei de două ori născuţi; ca să-l ştii, ţi-l voi numi pe aceşti conducători ai oastei mele:
8. Tu [însuţi] şi Bhishma şi Kama şi Kripa, învingători în bătălii, Ashvatthaman şi Vikarna, precum şi fiul lui Somadatta,
9. Şi mulţi alti eroi care au renunţat la viaţa pentru mine, cu felurite arme de atac, îndemânatici în luptă.
10. Puţină este oastea noastră, aflată în seama lui Bhishma, multă este oastea lor, aflată în seama lui Bhima.
11. Oriunde aţi fi, toate măriile voastre, fiecare din locul în care stă, doar pe Bhishma să-l păzească.
12. Spre bucuria acestuia, cel mai bătrân din [neamul] Kuru, străbunul cel voinic, dând un răcnet puternic ca de leu, a suflat în scoică.
13. Atunci, scoicile şi tobele mari, tobele mici, trompetele mari răsunară deodată; vuietul a fost clocotitor.
14. Atunci, în marele lor car tras de cai albi, Madhava şi Pandava, suflară în scoicile lor divine.
15. Hrishikesha [a suflat] în [scoica] Pancajanya, Dhananjaya în Devadatta şi Vrikodara cel crunt în fapte, în marea scoica Paundra.
16. Regele Judhishthira, fiul lui Kunti [a suflat] în Anantavijaya, Nakula şi Sahadeva în Sughosha şi Manipushpaka.
17. Marele arcaş din Kashi şi marele războinic Shikhandin, Dhrishtadiumna şi Virata şi neînvinsul Satyaki, 18. Drupada, fiii lui Drupadi şi regele Saubhadra cu braţul mare, din toate părţile, o rege, făceau să sune fiecare scoica sa.
19. Sunetul tumultuos a sfâşiat inimile celor ai lui Dhritarashtra, făcând să răsune cerul şi pământul.
20. Atunci, văzându-l pe cei ai lui Dhritarashtra gata [de luptă], Pandava, al cărui steag purta o maimuţă [ca semn], când să înceapă lupta, ridicându-şi arcul, 21. Îi spuse, o rege, aceste vorbe lui Hrishikesha: „Opreşte-mi carul meu, o Acyuta, între cele două oşti, 22. Ca să-l văd aliniaţi şi dornici de luptă pe cei cu care mi-e dat să mă lupt în această bătălie ce se stârneşte.
23. Pe cei strânşi aici, îi văd dornici să se lupte, dornici să facă în luptă placul netrebnicului fiu al lui Dhritarashtra.” 24. La aceste cuvinte ale lui Gudakesha, o Bharata, Hrishikesha oprind între cele două armate carul neîntrecut, 25. În faţa lui Bhishma, Drona şi a tuturor regilor, spuse: „O, fiu al lui Pritha, priveşte-l adunaţi pe toţi aceştia din nemul lui Kuru.” 26. Fiul lui Pritha zări atunci cum stăteau în ambele oşti, părinţi, străbuni, învăţători {16}, unchi, fraţi, copii, nepoţi şi ortaci, socri şi prieteni.
27. Fiul lui Kunti {17} văzându-şi toate rudele aliniate, în descumpănire, vorbi îndurerat:
Arjuna a spus: 28. Privindu-mi neamul, o Krishna, adunat dornic de a se bate, mi se înmoaie picioarele, gura mi se usucă.
29. Prin trup îmi trece un fior, mi se ridică părul, [arcul] Gandiva îmi scapă din mână şi pielea îmi arde; 30. Nu mă pot ţine pe picioare, mintea mi se risipeşte, iar semnele, o Keshava, le văd potrivnice; 31. Şi nu văd la ce-ar fi bun să-mi ucid rudele în bătălie; nu doresc izbânda, o Krishna, nici domnia şi nici plăcerile.
32. La ce ne este bună domnia, o Govinda, la ce ne sunt bune bucuriile sau [chiar] viaţa?
33. Cei pentru care dorim domnia, bucuriile şi plăcerile, iată-l, stând [gata de] luptă, renunţând la viaţă şi la avuţii; 34. Învăţători, părinţi, fii, precum şi bunici, unchi, socri, nepoţi, cumnaţi şi rubedenii, 35. Pe aceştia nu vreau să-l omor, de-ar fi să mă omoare ei, o Madhusudana, nici pentru domnia celor trei lumi; darămi-te pentru cea a pământului?
36. Ce bucurie am avea, o Janardana, ucigându-l pe cei ai lui Dhritarashtra? Păcatul ar cădea pe noi, ucigând aceşti nelegiuiţi înarmaţi.
37. De aceea, noi nu putem ucide pe cei ai lui Dhritarashtra, care ne sunt rude; ucigându-ne rudele, cum am putea fi fericiţi, o Madhava?
38. Chiar dacă aceştia nu văd, cu mintea pradă pasiunii, păcatul de a-ţi distruge familia şi păcatul de a ataca prietenul, 39. Cum să nu ştim noi să ne oprim de la acest păcat, o Janardana, noi care cunoaştem ce-l păcatul de a-ţi distruge familia?
40. Familia fiind distrusă, pier Legile eterne ale familiei; pierind Legea, fărădelegea pune stăpânire pe întreaga familie.
41. Când stăpâneşte fărădelegea, o Krishna, femeile se depravează; depravarea femeilor, o Varshneya, duce la amestecul castelor.
42. Acest amestec aduce infernul, nu numai pentru cel ce-şi ucide familia, dar chiar pentru familie: străbunii lipsiţi de ritul turtelor (pândă) şi al apei {18} cad [ân infern].
43. Prin aceste păcate ale celor ce ucid familia, care produc amestecul castelor, sunt răsturnate legile eterne ale castei şi ale familiei.
44. Celor care strică legile familiei, o Janardana, infernul le este lăcaşul orânduit; aşa am aflat {19}.
45. Vai, eram hotărâţi să facem un mare păcat când ne pregăteam să ne ucidem familia de dragul plăcerilor şi al domniei.
46. Mi-ar fi mai bine dacă, fără să mă opun şi neînarmat, cei ai lui Dhritarashtra m-ar ucide cu arma în mână.
Sanjaya a spus: 47. Vorbind astfel, Arjuna, în plină bătălie, s-a aşezat în car, lăsând [să-l cadă] arcul şi săgeţile, cu inima cuprinsă de mâhnire.
