II Cartea a doua numită YOGA DISCRIMINĂRII
Sanjaya a spus:
1. Acestuia cuprins de milă, cu ochii tulburaţi şi plini de lacrimi, descumpănit, Madhusudana îi spuse aceste vorbe:
Bhagavat a spus:
2. De unde această disperare ce te cuprinde în clipa încercării, o Arjuna, demnă doar de unul ce nu-l nobil, care nu-ţi deschide cerul şi îţi strică faima?
3. Fii fără slăbiciune, fiul al lui Pritha, aceasta nu ţi se potriveşte; gonind din inima josnică slăbiciune, ridică-te, o tu care-ţi distrugi duşmanii.
Arjuna a spus:
4. Cum voi trage cu săgeata, o Madhusudana, în luptă cu Bhishma şi Drona cei demni de adorare, o tu care-ţi învingi duşmanii?
5. Mai bine să trăiesc cerşind în lume, decât să-l ucid pe marii mei învăţători; ucigându-l pe învăţători, chiar când râvnesc la bogăţie, aş avea parte de hrană pătată cu sânge.
6. Nu ştiu ce [ar fi] mai bine pentru noi, dacă am învinge sau dacă am fi învinşi; iată-l stând în faţa noastră pe cei ai lui Dhritarashtra pe care, ucigându-l, n-am mai dori să trăim.
7. Cu fiinţa-mi zdrobită de slăbiciunea milei, te întreb, deoarece datoria îmi tulbură mintea; spune-mi desluşit ce este mai bine; sunt învăţăcelul tău, la tine vin, învaţă-mă!
8. Căci nu văd ce-ar [putea] alunga supărarea care îmi seacă puterile, chiar de-ar fi să obţin domnia nemărginită şi îmbelşugată pe pământ sau stăpânirea supremă [a cerului].
Sanjaya a spus:
9. Vorbind aşa lui Hrishikesha, spunându-l lui Govinda „nu voi lupta”, Gudakesha, cel care-şi distruge duşmanii, tăcu.
10. Hsrikesa îi spuse surâzând aceste vorbe, o Bharata, celui descumpănit între cele două oşti.
Bhagavat a spus: 11. Îi plângi pe cei ce nu trebuie să-l plângi şi cuvântezi despre înţelepciune; cei învăţaţi nu-l plâng nici pe cei vii, nici pe cei morţi.
12. N-a fost nici [o vreme] când eu să nu fi existat sau tu, sau prinţii aceştia; la fel, noi nu vom înceta să existăm vreodată cu toţii în viitor.
13. Precum cel întrupat în acest [trup] trece prin copilărie, tinereţe şi bătrâneţe, tot aşa trece [după moarte] şi în alt trup. Cel tare nu este tulburat de aceasta.
14. Contactele [simţurilor] cu materia, o fiu al lui Kunti, sunt reci sau calde, plăcute sau dureroase, vin şi se duc, sunt trecătoare; îndură-le, o Bharata.
15. Omul, pe care acestea nu-l clatină, o tu cel [puternic ca un] taur [printre] oameni, care este acelaşi la suferinţă şi bucurie, numai acela poate capăta nemurirea.
16. Nu există existenţă pentru Nefiinţă şi nici nonexistenţă pentru Fiinţă {20}; hotarul lor este văzut de cel care cunoaşte adevărul.
17. Să ştii că cel ce le-a desfăşurat pe toate este nepieritor; nimeni nu poate aduce pieirea celui Neclintit.
18. Despre trupurile celui întrupat care este veşnic, nepieritor, de necunoscut, se spune că au un sfârşit; de aceea luptă, o Bharata!
19. Cel care ştie că acesta [cel întrupat] ucide, [ca şi] cel care ştie că acesta este ucis, amândoi nu ştiu; acesta nu ucide şi nici nu este ucis {21}.
20. El nu se naşte şi nu moare niciodată; nefiind supus devenirii [acum] nu va mai deveni [nici în viitor]: cel nenăscut, etern, neîntrerupt, străvechi, nu este ucis când trupul este ucis.
21. Cel care-l cunoaşte pe cel nepieritor, etern, nenăscut, neschimbător, o fiu al lui Pritha, cum [poate crede] acest om că face să omoare sau că omoară?
22. Precum un om care lepădând veşmintele învechite, ia altele noi, aşa şi cel întrupat, lepădând trupurile învechite, se uneşte cu altele noi.
23. Pe acesta nu-l taie armele, nu-l arde focul, nu-l udă apa şi nu-l usucă vântul.
24. El nu poate fi tăiat, ars, udat şi uscat; el este etern, omniprezent, stabil, imuabil, continuu.
25. Despre acesta se spune că este nemanifestat, de necuprins cu mintea, neschimbător; de aceea, cunoscându-l aşa, nu trebuie să te întristezi.
26. Chiar dacă crezi că acesta se naşte mereu şi moare mereu, totuşi, o tu, cel cu braţul mare, nu trebuie să te întristezi.
27. Moartea este sigură pentru cel născut; naşterea este sigură pentru cel mort; de aceea, lucrul fiind de neînlăturat, tu nu trebuie să te întristezi.
28. La început, fiinţele sunt nemanifestate, [la mijloc] sunt manifestate şi la sfârşit [sunt din nou] nemanifestate; de ce te jeluieşti atunci, o Bharata?
29. Careva îl priveşte ca pe ceva minunat, altul vorbeşte ca de ceva minunat, altul aude despre el ca de ceva minunat, însă, deşi auzind de el, niciunul nu-l cunoaşte {22}.
30. Cel întrupat în toate trupurile este pururi de nevătămat o Bharata; de aceea nu trebuie să plângi vreo fiinţa.
31. Privind la Legea [ta] proprie (svadharma) nu trebuie să tremuri; pentru un războinic nu există nimic mai bun decât lupta înscrisă în Lege.
32. Fericiţi sunt războinicii care, o fiu al lui Pritha, au parte din întâmplare de o astfel de luptă, ca de o poartă a cerului deschisă.
33. Dacă însă nu vei da aceasta luptă înscrisă în Lege, atunci, trădându-ţi Legea proprie şi renumele, îţi vei atrage păcatul.
34. Fiinţele vor face să se povestescă despre nefaima ta veşnică; pentru cel ce ţine la numele lui, nefaima este mai rea decât moartea.
35. Căpeteniile de oşti vor crede că de frică te-ai oprit din luptă şi vei ajunge în dispreţul celor ce te-au preţuit.
36. Şi multe vorbe ce nu-s de spus le vor spune despre tine duşmanii, râzând de bărbăţia ta; există ceva mai dureros?
37. Ucis, vei dobândi cerul; trăind, vei avea parte de pământ. Deci ridică-te, o fiu al lui Kunti, hotărât pentru luptă.
38. Făcând egale fericirea cu suferinţa, câştigul cu pierderea, victoria cu înfrângerea, fii gata de luptă; aşa nu-ţi vei atrage păcatul.
39. Aceasta cunoştere ţi-a fost rostită după [doctrina] Samkhya; ascult-o acum, după [doctrina] Yoga, cunoaşterea prin stăpânirea căreia, o fiu al lui Pritha, vei părăsi lanţurile faptei (karman).
40. Aici {23}, nu există strădanie pierduta {24}, nu se află dare înapoi; oricât de putin din aceasta lege şi te păzeşte de marea frică {25}.
41. Aici, o bucurie a [neamului] Kuru, cunoaşterea este unica, hotărâtă; cu multe şi nesfârşite ramuri este cunoaşterea celor nehotărâţi.
42. Ce vorbe înflorite spun cei nepricepuţi care rămân la învăţătura Vedelor {26}, o fiu al lui Pritha, care spun „nu există altceva” [decât învăţătura Vedelor], 43. Cei dăruiţi simţurilor, care năzuiesc la cer, [vorbe] care dau [o noua] naştere ca fruct al faptului, pline de felurite rituri drept cale spre bucurie şi putere {27}.
44. Cei înlănţuiţi de bucurie şi putere, cu gândirea stăpânita de aceste [vorbe] nu sunt pătrunşi în meditaţie de o cunoaştere hotărâtă.
45. Vedele se ocupa de cele trei Tendinţe {28} (guna); fii fără cele trei Tendinţe, o Arjuna, fără dualitate, stând în adevărul veşnic, fără să agoniseşti bunuri lumeşti, cu Sinele (atman) [tau].
46. Pe cât foloseşte un put înconjurat din toate părţile de apa, pe atât [folosesc] unui brahman înţelept toate Vedele {29}.
47. Numai fapta să-ţi fie conducătoare şi niciodată fructele. Sa nu ai drept temei fructul faptelor; nu te lega de nefăptuire.
48. Stând în yoga, îndeplineşte faptele, părăsind legătura [faţa de ele], o Dhananjaya, fiind acelaşi la reuşită şi nereuşită; acestei egalităţi [de spirit] i se spune yoga.
49. Fapta {30} este, pe dedeparte, mai prejos de yoga cunoşterii (buddhiyoga), o Dhananjaya; caută-ţi refugiul în cunoaştere; sunt demni de mila cei care au drept temei [al faptelor] fructul [acestora].
50. Cei care practica yoga cunoşterii se leapădă aici de bine şi de rau; de aceea, stăruieşte în yoga; yoga este îndemânare în fapte.
51. Înţelepţii care practica yoga cunoaşterii, lepădându-se de fructul născut din fapta, eliberaţi de lanţul renaşterilor, merg spre tărâmul fără durere.
52. Când cunoaşterea ta va trece peste hăţişul confuziei {31}, atunci vei ajunge la nepăsarea faţa de ce ţi-e dat să auzi sau faţa de ce ai auzit.
53. Când mintea (buddhi), buimăcita de revelaţie (shruti), îţi va stă neclintita şi hotărâtă în meditaţie, atunci vei obţine yoga.
Arjuna a spus: 54. Ce se spune despre cel care este neclintit în înţelepciune, care se află în meditaţie (samadhi), o Keshava? Cum vorbeşte, cum se aşează şi cum merge cel cu mintea neclintita?
Bhagavat a spus: 55. Când se leapădă de toate dorinţele care-l vin în minte (mânaş), o fiu al lui Pritha, când se mulţumeşte în el însuşi şi cu el însuşi, atunci se spune că este neclintit în înţelepciune.
56. Despre cel cu mintea (mânaş) netulburată în durere şi fericire, părăsit de dorinţe, lipsit de patimă, frica şi mânie, se spune că este un ascet (muni) cu mintea neclintita.
57. Cel care este desprins oriunde, care fie că dobândeşte binele sau raul, nu se bucura şi nu se supără, acela are înţelepciunea (prajna) neclintita.
58. Cel care îşi retrage mereu simţurile de la obiectele lor, precum broasca ţestoasă mădularele [ân carapacea ei], acela are înţelepciunea neclintita {32}.
59. Obiectele dispar pentru cel întrupat, care nu se hrăneşte cu ele, dar gustul rămâne; chiar gustul dispare văzându-l pe Cel Suprem {33}.
60. Chiar şi la omul înţelept care se stăpâneşte, o fiu al lui Kunti, simţurile frământate târăsc mintea cu forţa.
61. Stăpânind toate simţurile, stai concentrat, avându-mă pe mine drept ultim scop; cel care-şi are simţurile în stăpânire, acela are înţelepciune neclintita.
62. În omul ce-şi îndreaptă mereu gândul spre obiectele simţurilor, se naşte legătura cu ele; din legătură se naşte dorinţa, iar din dorinţă apare mânia; 63. Din mânie ia fiinţă tulburarea minţii, din tulburarea minţii – pierderea ţinerii de minte, din pierderea ţinerii de minte – distrugerea minţii, iar prin distrugerea minţii se distruge [şi] el.
64. Cel care trece printre lucruri cu simţurile dezbărate de patimă şi ură, [aflate] în stăpânirea Sinelui (atman), stăpân pe el, acela ajunge la limpezirea [minţii].
65. Din limpezirea [minţii] se naşte încetarea tuturor durerilor sale; în [mintea] limpezită, cunoşterea (buddhi) se întăreşte repede.
66. Nu există cunoaştere pentru cel fără yoga; pentru cel fără yoga nu există contemplaţie; pentru cel fără contemplaţie nu există pace; de unde [să vină] fericirea pentru cel fără pace?
67. Minţii copleşite de rătăcirea simţurilor, înţelepciunea îi este luată precum corabia de vânt, pe ape.
68. De aceea, o tu cel cu braţul mare, celui ale cărui simţuri sunt mereu retrase de la obiectele lor, înţelepciunea îi este neclintita.
69. Când este noapte pentru toate fiinţele, cel care se stăpâneşte veghează; când este veghe pentru fiinţe, pentru înţeleptul care vede [Sinele] e noapte {34}.
70. Acela dobândeşte pacea, în care se pierd toate dorinţele precum se pierd apele în oceanul care umplându-se stă neclintit [ân ţărmurile sale] şi nu acela care doreşte dorinţele.
71. Omul care izgonind dorinţele trăieşte fără dorinţi, fără [sa gândească] „al meu şi eu”, acela ajunge la pace.
72. Aceasta este, o fiu al lui Pritha, starea în Brahman (brahmi-sthiti) pe care dobândind-o nu te mai tulburi; [omul] dobândind-o, fie şi în ceasul morţii, ajunge la stingerea în Brahman (brahmanirvana){35}.
