Cap. VII

1 Când Adam a văzut că Set este un fiu de-o inimă curată, a căutat să-l

însoare, căci s-a gândit că duşmanul să nu-i mai apară altă dată şi să-l ademenească.

2 Aşa că Adam a zis către fiul său Set: "Dorinţa mea fiule este ca tu să te însori cu sora ta Achila, sora lui Abel, ca ea să-ţi nască copii, care să umple pământul; în acord cu promisiunea lui Dumnezeu, făcută nouă.

3 Nu-ţi fie frică fiule, căci în aceasta nu este disgraţie. Doresc să te însori, ca duşmanul să nu te ademenească pe tine."

4 Set oarecum n-a vrut să se însoare, dar din supunere faţă de tatăl şi mama sa, el n-a scos nici un cuvânt.

5 Aşa că Adam l-a însurat pe el cu Achila, la vârsta de cinsprăzece ani.

6 Iar la vârsta de douăzeci de ani a primit un fiu, pe care l-a numit Enos; iar apoi a mai avut şi alţi copii.

7 Enos a crescut şi s-a însurat şi l-a avut pe Cainan.

8 Cainan la fel a crescut şi s-a însurat şi l-a avut pe Mahalalel.

9 Şi toţi aceşti fii s-au născut până Adam era în viaţă şi au locuit în peştera Comorilor.

10 Şi când zilele lui Adam au fost de nouăsute treizeci de ani, cele ale lui Mahalalel o sută. Mahalalel, când a crescut, a iubit postul şi rugăciunea şi a muncit din greu până ce zilele de pe urmă ale părintelui nostru Adam, nu s-au apropiat.