Cap. XVII

1 Apoi Iared a păzit poruncile tatălui său şi i-a purtat ca un leu pe poporul său şi i-a condus în dreptate şi inocenţă şi le-a poruncit nimic să nu facă fără a se consulta mai întâi cu el. Căci lui îi era frică ca ei să nu se ducă la fiii lui Cain.

2 De aceea le-a repetat în continuu aceste lucruri, până la vârsta sa de patru sute optzeci şi cinci de ani.

3 Iar la finea acestor ani, s-a arătat printre ei acest semn. Până ce Iared stătea ca un leu în faţa părinţilor săi, rugându-se şi avertizând poporul său, Satana l-a invidiat pe el şi i s-a arătat; fiindcă Iared n-ar fi lăsat pe nici un fiu de-ai lui să coboare jos de pe munte, fără al consulta pe el.

4 Şi Satana i s-a arătat lui laolaltă cu încă treizeci de slujnici ai săi, în formă de bărbaţi frumoşi. Satana fiind cel mai vârsnic dintre ei şi cel mai înalt având barbă.

5 Ei s-au oprit la gura peşteri şi l-au chemat pe Iared să iese.

6 El a ieşit la ei şi i-a văzut ca bărbaţi frumoşi, cum se arătau plini de lumină; şi s-a mirat el de frumuseţea şi

de arătarea lor şi s-a gândit în sinea lui, că poate n-or fi din fiii lui Cain.

7 Căci şi-a mai zis în inima lui: "Fiii lui Cain nu pot urca aici, pe înălţimile muntelui şi nici unul dintre ei nu sunt aşa frumoşi ca aceştia, dar nici din oameni mei nu sunt, ci trebuie să fie nişte străini."

8 Apoi Iared şi cu ei şi-au dat salutare şi el l-a întrebat pe cel mai vârsnic dintre ei, spunând: "Părinte, lămureşte-mă de această întrebare şi spune-mi cine sunt aceştia cu tine, căci mi se par a fi nişte străini."

9 Atunci cel mai vârsnic dintre ei a început a plânge şi ceilalţi laolaltă cu el şi i-a zis lui Iared: "Eu sânt Adam, primul făcut de Dumnezeu, iar acesta de lângă mine este Abel, fiul meu, care a fost ucis de fratele său Cain, căci Satana i-a pus aceasta în inimă lui.

10 Iar acesta este fiul meu Set, pe care l-am cerut de la Dumnezeu să mi-l dea, ca să mă consoleze în locul lui Abel.

11 Apoi acesta este fiul meu Enos, fiul lui Set, iar acesta este Cainan, fiul lui Enos şi acesta este Mahalalel fiul lui Cainan, tatăl tău."

12 Şi Iared a rămas uimit la toate acestea şi de spusele bătrânului.

13 Apoi bătrânul a zis către el: "Nu te minuna, fiul meu, căci noi trăim în partea de nord a grădini; pe care Dumnezeu a creat-o înainte de lume. dar El nu ne-a lăsat să trăim acolo, ci ne-a aşezat în Grădina aceasta din apropierea voastră.

14 Dar după aceea am păcătuit şi el m-a pus să ies din Grădină; şi am fost lăsat să locuiesc în această peşteră, unde multe necazuri şi chinuri m-au păscut; unde moartea m-a pândit şi am poruncit fiului meu Set să-şi poarte poporul său cu dreptate şi aceste porunci ale mele să fie transmise din tată în fiu, până la sfârşit.

15 Însă Iared, fiul meu, noi trăim într-un loc de slavă, până ce voi trăiţi aici în suferinţe; precum mi-a zis şi tatăl tău Mahalalel, care mi-a spus că un mare potop va veni şi va îneca pământul întreg.

16 De aceea, fiul meu, m-am ridicat şi am venit cu fii mei, căci îmi este frică pentru voi; şi am venit să vă văd, pe tine şi fii tăi; dar te-am găsit plângând în această peşteră, iar pe fii tăi împrăştiaţi pe acest munte, în căldura soarelui şi în suferinţe.

17 Dar fiule, noi când am venit aici, am rătăcit din drum şi am găsit pe alţi oameni prin împrejurul acestui munte, care trăiesc într-o ţară minunată, plină de pomi fructiferi şi verdeaţă de tot felu. Este ca şi o grădină, căci văzându-i pe ei noi am gândit că aceia voi sânteţi, până ce tatăl tău Mahalalel, nu mia spus că nu aceştia sânteţi voi.

18 Acum fiule, ascultă sfatul meu şi mergi jos la ei, tu şi fiii tăi. Căci acolo te vei odihni de toate suferinţele tale; dar dacă nu vei voi să mergi printre ei, atunci ridică-te şi ia-ţi pe fii tăi şi vino cu noi în grădina noastră, căci vei trăi acolo într-o ţară frumoasă şi te vei odihni de toate aceste necazuri, pe care tu şi fii tăi acum le suferiţi."

19 Dar Iared când a auzit acest discurs de la bătrân, s-a mirat şi a mers pe ici colo, dar la momentul acela, el n-a găsit pe nici un fiu de-ai săi.

20 Apoi a întrebat pe bătrân: "De ce te-ai ascuns tu până în zilele astea?"

21 Iar bătrânul a răspuns: "Dacă tatăl tău nu ne-ar fi spus nouă, noi n-am fi ştiut."

22 Atunci Iared a dat crezare acestor auzite.

23 Aşa că bătrânul i-a mai zis lui Iared: "Unde umbli ici şi colo?" Iar el a

răspuns: "Caut pe vreunul dintre fii mei, să le spun că voi merge cu voi şi să le spun despre ce mi-aţi spus voi mie."

24 Iar când bătrânul a auzit intenţiile lui Iared, i-a zis: "Lasă aceasta acum, ci vino cu noi, să vezi ţara noastră; iar dacă locul nostru îţi va place ţie, noi cu tine la un loc, ne vom întoarce aici şi apoi vom lua şi familia ta cu noi. Dar dacă ţara noastră nu-ţi va place ţie, tu te vei întoarce la locul tău de aici."

25 Apoi bătrânul l-a grăbit pe Iared să meargă cu ei până ce vreunul dintre fii lui nu vor veni la el să-l consulte ca de obicei.

26 Şi Iared a ieşit din peşteră şi a plecat cu ei şi printre ei. Iar ei l-au consolat până ce n-au ajuns pe vârful de munte unde erau fiii lui Cain.

27 Atunci bătrânul a zis către unul din ai săi: "Noi am uitat ceva la gura peşteri, iar aceea este haina ce-a aleasă cu care să-l îmbrăcăm pe Iared."

28 Şi a mai zis el către unul din ai săi: "Du-te înapoi, iar noi te vom aştepta aici până te vei întoarce. Atunci noi îl vom îmbrăca pe Iared, iar el va fi ca noi, bun , frumos şi vrednic să meargă în ţara noastră, cu noi."

29 Atunci acela s-a întors înapoi.

30 Dar când a ajuns la scurtă distanţă de aici, bătrânul l-a chemat şi i-a zis: "Zăboveşte până voi urca şi voi vorbi cu tine."

31 Apoi el a aşteptat, iar bătrânul s-a întors şi a zis către el: "Noi am uitat încă ceva la peşteră, să scoatem afară candela ce arde deasupra trupurilor, care sunt înăuntru. Apoi întoarce te la noi repede."

32 Şi a plecat acela, iar bătrânul s-a întors la ai săi şi la Iared; şi au coborât de pe munte şi Iared cu ei şi s-au oprit lângă o fântână cu apă, în apropiere de casele fiilor lui Cain şi au aşteptat pe cel plecat, după haina lui Iared.

33 Iar când s-a întors acela; a luat candela şi i-a adus o fantomă în loc de haină, care i-a arătat-o. Iar când a văzut Iared, s-a mirat de frumuseţea şi splendoarea ei şi s-a bucurat în inima lui, crezând că totul este adevărat.

34 Şi până ce au stat acolo, trei dintre ei, au intrat într-o casă a fiilor lui Cain şi a zis lor: "Aduce-ţi ne nouă, ceva mâncare lângă fântâna cu apă."

35 Iar când au văzut pe ei fiii lui Cain, s-au mirat de ei, spunând: "Aceasta este plăcut la vedere, căci aşa ceva noi n-am mai văzut până acum." Aşa că ei s-au ridicat şi au venit la fântână să-i vadă şi pe ceilalţi.

36 Şi i-au găsit a fi foarte frumoşi, aşa că au strigat şi la alţi să vină să vadă asemenea făpturi frumoase. Şi s-au adunat împrejurul lor bărbaţi şi femei.

37 Atunci bătrânul le-a zis lor: "Noi suntem străini în ţara voastră, aduceţine-ţi ceva mâncare bună şi băutută şi femeile voastre, ca să ne împrospătăm cu ele.

38 Când au auzit fiii lui Cain aceste vorbe ale bătrânului, fiecare din fii lui Cain şi-a adus nevasta, iar alţi ficele lor, aşa că s-au adunat o mulţime de femei la ei; toate adresându-se lui Iared pentru ei s-au pentru neveste, toţi la un loc.

39 Iar când Iared a văzut ce-au făcut ei, sufletul său curat s-a scârbit de ei; şi n-a vrut să mănânce nici să bea de la ei.

40 Dar bătrânul văzândul pe Iared că s-a întors de la ei, i-a zis: “Nu fi trist, căci eu sânt bătrânul cel slavit, după cum m-ai văzut, acomodează-te.”

41 Atunci el şi-a întins mâna şi a luat-o pe femeie ăi cinci din ai săi, au făcut la fel, în faţa lui Iared, ca şi el să facă precum ei.

42 Dar când a văzut Iared această neruşinare a plâns şi ş-a zis înmintea lui: “Tatăl meu nicicând n-ar fi făcut aceasta.”

43 Şi şi-a ridicat măinile şi s-a rugat cu multă râvnă şi cu multe lacrimi şi l-a implorat pe Dumnezeu să-l scape din mâinile lor.

44 Nu s-a rugat el mult, că bătrânul şi amici lui au şi fugit; căci ei nu puteau sta în vreun loc unde cineva se ruga.

45 Atunci Iared a privit dar nu i-a mai văzut pe ei, ci s-a aflat în mijlocul fiilor lui Cain.

46 Atunci el a plans li a zis: “Dumnezeule, num ă nimici pe mine cu această rasă, de care tatăl meu ma avertizat; căci am crezut Doamne Dumnezeul meu, că aceia care mi s-au arătat, au fost părinţi mei. Dar i-am găsit a fi diavoli, care m-au ademenit prin arătarea lor frumoasă pe care şi-au luat-o şi le-am dat crezare.

47 Dar îţi cer Ţie, Dumnezeule să mă scapi de această rasă, între care mă găsesc acum, la fel cum m-ai scăpat Tu de la acei diavoli. Trimite îngerul Tău să mă scoată din mijlocul lor, căci singur nu am putere să mă scap de ei."

48 Când a terminat această rugăciune Iared, Dumnezeu a trimis un înger de-ai Săi în mijlocul lor, care l-a luat pe Iared şi l-a lăsat pe munte şi i-a arătat drumul şi l-a sfătuit, iar apoi s-a depărtat de la el.