Cap. XX

1 După ce Cain a coborât pe pământul cel negru şi fiii săi s-au înmulţit acolo, a fost unul dintre ei pe nume Genun, fiu al lui Lameh cel orb, care l-a ucis pe Cain.

2 Iar în Genun, Satana a intrat încă din copilăriea lui; iar el a făcut diferite

trompete şi goarne şi instrumente cu coarde, cimbale şi psalterioane şi lire şi harfe şi flaute. Şi el a cântat din ele tot timpul şi oră de oră.

3 Şi când cânta el la instrumente, Satana venea printre ei şi asculta acele cântări frumoase şi plăcute, ce încântau inima.

4 Apoi el a adunat pe mulţi prieteni de-ai săi, să cânte la ele; şi cântând, ei plăceau mult fiilor lui Cain, care s-au umplut de păcate printre ei, arzând ca focul; până ce Satana le inflama inimile lor, unul contra altuia şi a sporit lăcomia şi pierzarea printre ei.

5 Satana i-a zis deasemenea lui Genun, să toarne băutură tare de cereale; şi să adune mulţime mare pe la casele de băutură; şi acolo le-a servit tot felu de fructe şi flori şi ei au băut la un loc pe toate.

6 Astfel a făcut acest Genun sporind în păcate excesiv; şi a umblat în mândrie zicând fiilor lui Cain să comită tot felu de slăbiciuni şi urâciuni, pe care nici ei nu le ştiau; şi i-a îndemnat la toate păcatele pe care ei până atunci nu le cunoşteau.

7 Atunci când a văzut Satana că ei îi dau ascultare lui Genun şi se supun poruncilor sale, s-a bucurat foarte, iar apoi l-a pus pe Genun să-i îndemne să facă arme din fier pentru război.

8 Iar când erau beţi, se duşmăneau şi se omorau între ei; un om folosind violenţa asupra altuia; ca să-i înveţe răutate şi păcate pe fii lor.

9 Apoi cei ce au fost cuceriţi de alţi şi au fost învinşi şi bătuţi, au venit la Genun, ca să se refugieze la el, iar el şi i-a făcut de confidenţi.

10 Şi au crescut păcatele printre ei enorm; până ce un om nu s-a însurat cu propria lui soră, s-au fică, s-au mamă şi altele; s-au fica cu tatăl surori ei; aşa că n-a mai fost deosebire de relaţii între ei şi ei n-au mai ştiut de dreptate, ci toate urâciunile le-au făcut şi pământul a fost cuprins de păcate; şi s-a mâniat pe ei Dumnezeu Judecătorul, care i-a făcut pe ei.

11 Iar Genun a adunat mulţime peste mulţime; care au cântat la goarne şi alte instrumente la poalele Muntelui Sfânt; şi au făcut ei astfel ca fiii lui Set de pe munte să-i audă.

12 Iar când fii lui Set au auzit zgomotele lor, ei s-au mirat şi s-au adunat pe munte să-i vadă pe aceştia; şi au făcut aşa un an întreg.

13 Iar la finea acelui an, Genun a văzut că ei au auzit puţin câte puţin şi Satana l-a anunţat şi i-a spus să-şi vopsească hainele în diverse culori şi să se sulemenească şi înroşească şi multe altele.

14 Iar fiii lui Cain care au făcut toate acestea şi s-au arătat cu această arătare frumoasă şi ademenitoare, s-au adunat la poalele muntelui în alaiul lor; cu goarne şi haine împodobite şi făceau curse de călăreţi, îndeplinind toate faptele înfiorătoare.

15 Între timp, fiii lui Set, care erau pe Muntele Sfânt, se rugau şi lăudau pe Dumnezeu; în locul unde mulţimile de "îngeri" au căzut'; căci înainte Dumnezeu îi chema pe ei îngeri, căci El avea plăcere în ei.

16 Însă după aceasta, ei n-au mai păzit poruncile Lui, nici nu s-au mai ţinut de legământul făcut de Dumnezeu cu părinţi lor, ci s-au retras de la post şi rugăciuni şi de la sfatul lui Iared, tatăl lor. Au continuat doar a se aduna la un loc pe marginea muntelui, să privească asupra fiilor lui Cain; de dimineaţa până seara; şi asupra faptelor lor şi a hainelor lor împodobite şi ornate.

17 Apoi fiii lui Cain au privit de jos şi i-au văzut pe fiii lui Set, stând la un

loc pe vârful de munte; şi i-au chemat pe ei să coboare.

18 Iar fiii lui Set au răspuns de sus: "Noi nu ştim calea." Atunci Genun, fiul lui Lameh auzind aceasta, s-a gândit cum să-i aducă jos.

19 Atunci Satana a venit la el noaptea, spunându-i: "Nu este nici o cale ca să coboare de pe muntele pe care locuiesc ei; dar când se va face de ziuă, spunele să meargă prin partea de vest a muntelui, că acolo vor găsi calea, la râul cu apă curgătoare, între cele două dealuri; spunele, pe acolo să coboare la voi.

20 Apoi cum s-a făcut de ziuă, Genun a suflat în goarne şi a bătut în tobe pe lângă munte, căci aşa voia el. Iar când fiii lui Set au auzit, au venit să vadă, aşa cum obişnuiau.

21 Atunci Genun le-a zis lor de jos: "Mergeţi, spre partea de vest a muntelui, acolo veţi afla calea să coborâţi jos."

22 Şi când fiii lui Set au auzit aceste spuse, de la el, ei au intrat în peşteră la Iared, să-i spună tot ce-au auzit.

23 Iar când Iared a auzit aceasta, s-a supărat, căci el a ştiut că ei vor păcătui.

24 După aceasta o sută de oameni ai fiilor lui Set s-au adunat laolaltă şi şi-au zis între ei: "Haideţi să coborâm jos la fiii lui Cain şi să vedem ce fac ei şi să ne distrăm la un loc cu ei."

25 Dar Iared când a auzit de cei o sută de inşi, sufletul său s-a întristat şi supărat. S-a ridicat cu mare ardoare şi s-a pus în mijlocul lor şi i-a conjurat pe ei pe sângele lui Abel cel drept, spunând: "Nici unul din voi să nu coboare jos de pe acest munte sfânt şi pur, pe care părinţi noştri ne-au poruncit să trăim."

26 Iar când Iared a văzut că ei nu vor să-i dea ascultare, le-a zis: "O fii mei buni şi inocenţi şi sfinţi; odată ce veţi coborâ de pe acest munte sfânt, Dumnezeu nu vă va mai lăsa să vă întoarceţi aici."

27 Şi iarăşi i-a implorat pe ei şi le-a zis: "Vă conjur pe moartea părintelui nostru Adam şi pe sângele nevinovat al lui Abel, a lui Set, a lui Enos şi Cainan şi Mahalalel, să-mi daţi ascultare şi să nu coborâţi jos de pe acest munte sfânt, căci din momentul în care veţi coborâ, voi veţi fi rupţi de la viaţă şi de la milostivire; şi voi nu vă veţi mai numi fiii lui Dumnezeu, ci fii de diavol."

28 Însă ei n-au vrut să dea ascultare spuselor sale.

29 Iar Enoh, care la vremea aceea a era deja matur în râvna sa pentru Dumnezeu, s-a ridicat şi a spus: "Ascultaţimă-ţi, o voi fii ai lui Set, mici şi mari — când vă veţi întoarce de la poruncile părinţilor noştri şi veţi coborâ de pe muntele nostru sfânt — aici nu veţi mai urca în veci."

30 Însă ei s-au ridicat împotriva lui Enoh şi nu i-au dat ascultare, ci au coborât de pe Muntele Sfânt.

31 Şi când au privit ei asupra ficelor lui Cain, la frumuseţea cu care au fost sulemenite; la mâinile şi picioarele lor vopsite cu farduri şi tatuate cu podoabe pe feţele lor, focul păcatului s-a stârnit asupra lor.

32 Atunci Satana le-a făcut să arate şi mai frumoase, în faţa fiilor lui Set, precum şi pe ei în ochii ficelor lui Cain, astfel că ele au lăcomit la ei, ca nişte fiare fioroase, deasemenea şi fiii lui Set după ficele lui Cain, până ce n-au comis păcate cu ele.

33 Iar după ce-au căzut în aceste păcate, ei au căutat să se întoarcă pe unde au coborât şi au încercat să urce pe Muntele Sfânt; dar n-au putut, fiindcă stâncile muntelui li s-au arătat lor din foc arzător; şi din acest motiv, ei n-au mai putut urca.

34 Căci Dumnezeu s-a supărat şi nu s-a milostivit de ei, căci au coborât din slavă şi şi-au pierdut puritatea şi inocenţa şi au căzut în păcat.

35 Atunci Dumnezeu a trimis Cuvântul Său la Iared, spunându-i: "Aceşti fii ai tăi, pe care tu i-ai numit fiii Mei — s-au întors de la poruncile Mele şi au coborât jos la locul pierzări şi a păcatului.Trimite un mesager la cei rămaşi, ca ei să nu meargă jos să piară."

36 Atunci Iared a plâns în faţa Domnului şi i-a cerut milă şi iertare. Căci a vrut mai bine să moară, decât să audă aceste cuvinte de la Dumnezeu, despre fiii cei care au coborât de pe Muntele Sfânt.

37 Şi el a urmat poruncile lui Dumnezeu şi le-a zis lor să nu coboare de pe muntele sfânt* şi să nu se împreune cu fiii lui Cain.

38 Însă ei n-au auzit spusele lui şi n-au mai luat în seamă sfatul său.

*Este vorba probabil de îngeri căzuţi pe muntele Hermon-ai lui Semiaza-vezi Urmaşi lui Ham şi cartea lui Enoh cap.XVIII.