Cap. XXII

1 Dar Enoh a păzit poruncile lui Iared, tatăl său şi a continuat să slujească în peşteră.

2 Este acel Enoh, căruia i s-a întâmplat multe lucruri minunate şi care a lăsat scrisă o carte; însă acestea nu pot fi spuse aici.

3 Apoi după aceasta fiii lui Set s-au înstrăinat şi au căzut şi ei şi fii lor şi fiii fiilor lor şi nevestele lor. Dar când i-au văzut Enoh, Metuselah, Lameh şi Noe, le-a suferit inima din pricina căderi lor şi a necredinţei acelora; şi au plâns ei şi au cerut lui Dumnezeu să-i ferească pe ei şi să-i scoată din acele slăbiciuni.

4 Enoh a slujit înaintea Domnului trei sute optzeci şi cinci de ani, iar după aceea el a fost depărtat prin slava lui Dumnezeu, căci Dumnezeu a vrut să-l i-a pe el de pe pământ.

5 Atunci a spus el către fii săi: "Ştiu că Dumnezeu vrea să aducă potopul pe pământ, ca să nimicească credinţa noastră.

6 Iar voi sânteţi ultimile căpetenii peste acest popor de pe munte; căci ştiu că nimeni n-o să mai fie lăsat să nască prunci pe acest munte sfânt, căci nime nu va mai fi lăsat după voi aici."

7 Şi le-a mai zis Enoh lor: "Vegheaţi peste sufletele voastre şi ţineţivă-ţi cu putere şi frică de Dumnezeu ca slujnici ai Lui; în credinţă dreaptă şi dreptate şi inocenţă şi cu judecată; în căinţă şi deasemenea în puritate.

8 Când a terminat aceste porunci, Enoh către ei, Dumnezeu l-a luat de pe acel munte şi l-a dus în locul vieţi, în lăcaşul celor drepţi şi celor aleşi, în Raiul cel plăcut, în lumina ce-a ce se întinde peste cer; lumina ce-a care este înafara lumini acestei lumi, căci este lumina lui Dumnezeu, care umple lumea întreagă, pe care nimeni n-o poate conţine.

9 Aceasta fiindcă Enoh a umblat în lumina lui Dumnezeu; el s-a eliberat de moarte, până când Dumnezeu nu va vrea să-l lase să moară.

10 Iar pe munte n-a mai rămas nici un părinte s-au fii ai lor, decât cei trei, Metuselah, Lameh şi Noe. Căci toţi ceilalţi au coborât de pe munte şi au căzut în păcat cu fiii lui Cain. De aceea, le-a fost lor cu neputinţă să urce; ci acolo au rămas doar cei trei oameni.