Cap. LII

1 Apoi Adam şi Eva n-au mai zis nimic, ci au început a plânge înaintea lui Dumnezeu din cauza situaţiei lor şi pentru că trupurile lor necesitau lucruri pământeşti.

2 Atunci Adam a zis către Eva: "Eva, aceste cojoace sunt nişte piei de dobitoace, cu care noi ne vom înveli. Dar când ne vom îmbrăca cu ele, un semn al morţi se va lăsa asupra noastră, cu atât mai mult, cu cât dobitoacele sunt moarte şi sfâşiate. La fel se va întâmpla şi cu noi."

3 Atunci Adam şi Eva au luat cojoacele şi s-au înapoiat la peştera Comorilor; şi ajunşi acolo, au stat a se ruga.

4 Şi s-au gândit cum îşi vor face ei îmbrăcăminte din acele piei de care n-au mai folosit înainte.

5 Atunci Dumnezeu a trimis un înger şi le-a arătat el cum să le îmbrace. Şi îngerul a zis către Adam: "Mergi şi aduu nişte spini de palmier". Şi Adam a făcut astfel.

6 Apoi îngeru a luat şi a făcut în faţa lor din acele piei, două cojoace, iar spini i-a cosut la o parte.

7 Iar apoi îngeru s-a ridicat şi s-a rugat la Dumnezeu ca lucrul să iese bine şi ţesătura la fel.

8 Şi aşa a fost din voia lui Dumnezeu şi le-a făcut îmbrăcăminte din ele.

9 De atunci goliciunea lor a fost acoperită.

10 Şi aceasta s-a întâmplat în ce-a de-a cinzeci şi una zi.

11 După ce trupurile lor au fost acoperite, Adam şi Eva s-au rugat şi au cerut milă de la Domnul şi iertare şi i-au mulţumit că le-a acoperit goliciunea; şi s-au rugat fără încetare toată noaptea.

12 Iar la răsărit de soare, când s-a lăsat dimineaţa şi-au zis molitva, ca de obicei şi au ieşit apoi afară din peşteră.

13 Şi Adam a zis către Eva: "Noi n-am văzut încă ce se găseşte în partea de vest a peşteri. Să mergem să vedem azi". Şi au mers în partea aceea.