Cap. LXIX

1 Atunci Satana, cel ce urăşte dreptatea, fiind invidios pe Adam şi pe ofertele lui, prin care a primit întâetate de la Dumnezeu, s-a grăbit să i-a o piatră ascuţită, ca din fier şi s-a arătat în faţa lui Adam şi Eva, în formă de om.

2 În momentul acela Adam chiar aducea oferta lui Dumnezeu şi a început a se ruga, cu mâinile întinse spre Dumnezeu.

3 Atunci Satana s-a lăsat şi la străpuns pe Adam cu piatra aceia ascuţită, de partea dreaptă, iar din rană a ţâşnit sânge şi apă şi Adam a căzut peste altar, mort. Iar Satana a fugit.

4 Apoi Eva a venit şi l-a luat pe Adam şi l-a aşezat lângă altar; şi a rămas acolo plângând, pe când sângele curgea şiroae din trupul lui Adam, peste ofertele de pe altar.

5 Şi a privit Dunezeu peste moartea lui Adam şi şi-a trimis Cuvântul Său, de la ridicat pe el, spunându-i: "Termină-ţi oferta de slujit, căci întradevăr vrednic eşti de ea."

6 Şi i-a mai zis Dumnezeu: „Căci aşa Mi se va întâmpla Mie, pe pământ, căci voi fi străpuns, iar sânge şi apă vor ţâşni din Mine şi trupul Meu va fi în sânge; căci aceasta este adevărata jertfă, care va fi oferită pe altar, ca ofertă deplină.

7 Apoi Dumnezeu i-a poruncit lui Adam să termine oferta de adus, iar când a terminat, i-a slujit lui Dumnezeu în faţa Lui şi L-a lăudat pentru semnele acestea.

8 Şi Dumnezeu l-a vindecat pe Adam într-o zi, care era finea celei de-a şaptea săptămână în ce-a de-a cinzecia zi.

9 Adam şi Eva s-au întors îmapoi de pe munte şi au intrat în peştera Comorilor, precum obişnuiau să facă, ceea ce a completat ziua ce-a de-a osută patruzecia, de când au ieşit din grădină.

10 Şi au stat în picioare şi s-au rugat în noaptea aceea lui Dumnezeu, iar când s-a făcut dimineaţă, au ieşit afară şi s-au dus în partea de vest a peşteri, în câmpul cel cu grâne şi acolo s-au odihnit la umbra pomilor, aşa cum au vrut ei.

11 Dar o mulţime de fiare s-au adunat acolo împrejurul lor, căci era fapta lui Satana cel ce umbla în urâciune; cu scopul de a purta război împotriva lui Adam; prin matrimoniu.