Cap. LXVII

1 Când Adam şi Eva au coborât jos pe pământul cel noroios şi s-au apropiat de grâne, Dumnezeu le-a arătat că el este copt şi gata de seceriş. Dar neavând seceră, l-au cules cu mâna, până ce n-au isprăvit totul.

2 Apoi l-au adunat la grămadă şi fiind lihniţi de sete şi căldură, s-au aşezat la umbra unui copac şi o adiere plăcută de vânt, i-a făcut să adoarmă.

3 Dar Satana, a văzut ce-a făcut Adam şi Eva şi şi-a chemat mulţimea sa, zicându-le lor: "De când Dumnezeu le-a arătat lui Adam şi Eva toate în legătură cu grâul, cum să-l prepare şi să-şi întărească trupul — şi iată că au isprăvit şi au făcut o grămadă, dar fiind obosiţi, au adormit. Veniţi, să dăm foc acestei grămezi şi s-o ardem şi să le luăm vasul acela cu apă şi să-l golim, ca să nu aibe să bea şi să moară de foame şi sete.

4 Când se vor deştepta din somn şi vor pleca spre peşteră, noi vom veni şi-i vom rătăci din drum, ca să moară de foame şi sete; căci poate se vor întoarce împotriva lui Dumnezeu şi El îi va nimici şi astfel vom scăpa de ei."

5 Apoi Satana şi supuşi săi, au dat foc la grămadă şi au arso.

6 Însă din cauza călduri de la foc, Adam şi Eva s-au deşteptat din somn, văzând grânele cum ardeau, iar vasul cu apă de lângă ei răsturnat.

7 Şi au plâns şi au plecat înapoi către peşteră.

8 Dar urcând din valea în care erau spre munte, Satana şi mulţimea sa li s-au arătat în formă de îngeri ai lui Dumnezeu.

9 Şi Satana a zis către Adam: "Adame, de ce eşti atât de lihnit de foame şi sete. Mi se pare că Satana ţi-a dat foc la grâne." Iar Adam a zis: "Da."

10 Iarăşi Satana a zis către Adam: "Vino cu noi, căci suntem îngeri ai lui Dumnezeu, iar El ne-a trimis să-ţi arătăm un alt câmp de grâne, mai bun decât acesta; iar în spatele lui se găseşte un izvor de apă bună şi mulţi pomi şi vei locui acolo în apropiere şi vei lucra pământul care este mai bun decât acesta, pe care Satana ţi l-a distrus."

11 Crezând Adam că este adevărat ce ei spun şi că sânt îngeri ai lui Dumnezeu, a mers cu ei.

12 Atunci Satana a început să-i rătăcească pe Adam şi Eva, timp de opt zile, până ce amândoi n-au căzut jos ca morţi, de foame şi sete şi oboseală. Atunci el cu mulţimea sa au plecat şi i-au lăsat acolo.