Cap. XLIX

1 Apoi a venit Cuvântul lui Dumnezeu şi a spus: -

2 "Adame, cine te-a consolat pe tine când ai ieşit din peşteră şi ai venit aici în acest loc?"

3 Şi Adam a zis: "Dumnezeule Doamne, noi am venit aici din cauza focului care s-a lăsat asupra noastră în peşteră."

4 Atunci Domnul Dumnezeu, i-a răspuns lui Adam: "Adame, dacă o noapte n-ai putut rezista la foc, atunci ce vei face când vei ajunge în iad?

5 Totuşi nu-ţi fie frică Adame, dar nici să nu spui în inima ta că Eu am aruncat această stâncă asupra ta, ca să te nimicesc.

6 Căci aceasta a venit de la Satana, care-le ţi-a promis ţie mărire şi slavă. El este cel care a aruncat această stâncă să te omoară pe tine şi pe Eva la un loc, ca să te şteargă de pe faţa pământului.

7 Ci în mila Mea pentru tine, ţi-am ridicat acest cort, ca să te protejez, ca stânca să nu cadă peste voi.

8 Şi aceasta este un semn Adame, care Mi se va întâmpla Mie pe pământ; Satana va ridica poporul Evreilor să Mă omoare; şi Mă vor pune într-o stâncă şi o vor pecetlui cu o altă stâncă; şi voi rămâne acolo trei zile şi trei nopţi.

9 Însă în ce-a de-a treia zi, voi învia din morţi şi aceasta va fi într-u salvarea ta şi a seminţiei tale, ca să credeţi în Mine. Deci nici pe tine Adame, nu te voi scoate de aici, până nu vor trece trei zile şi trei nopţi."

10 Şi Dumnezeu a luat Cuvântul Său de la Adam.

11 Şi Adam şi Eva au rămas acolo trei zile şi trei nopţi, după cum le-a zis Dumnezeu.

12 Şi le-a făcut astfel Dumnezeu fiindcă au părăsit peştera şi au venit aci, fără ştirea Lui.

13 Dar după trei zile Dumnezeu a dat la o parte stânca şi i-a scos pe ei afară; iar trupul lor a fost uscat şi ochii lor, de atâtea plânsete şi jale.