Cap. XVIII

1 Când a văzut şarpele cel blestemat pe Adam şi Eva, şi-a umflat capul, stând în coadă, cu ochii roşii ca sângele, gata să-i omoară.

2 Şi s-a lăsat la Eva şi s-a luat după ea; până ce Adam stătea de-o parte, plângând, căci n-a avut nici un băţ să-l lovească pe şarpe.

3 Însă din dragoste pentru Eva, Adam s-a apropiat de el şi l-a prins de coadă, iar el s-a întors către Adam şi i-a zis: -

4 "Adame, din cauza ta şi a lui Eva, am ajuns în felul acesta să mă târăsc pe burtă." Apoi prin puterea sa mare, i-a doborât pe Adam şi Eva jos şi s-a suit peste ei, gata să-i omoare.

5 Însă Dumnezeu a trimis un înger şi l-a alungat pe şarpe de la ei şi i-a ridicat de jos.

6 Atunci Cuvântul lui Dumnezeu a venit la şarpe şi i-a zis: "Prima dată te-am făcut volubil şi te-am pus să te târăşti pe burtă, dar nu ţi-am luat graiul.

7 Acum, pe vecie să fi mut şi să nu mai vorbeşti, nici tu nici neamul tău, căci prima dată ai vrut să-mi ruinezi făpturile Mele, să le supui ţie, iar acum ai voit să-i omori."

8 Atunci pe loc şarpele a muţit şi n-a mai putut să vorbească.

9 Şi din porunca lui Dumnezeu, un vânt s-a lăsat din cer şi l-a suflat pe şarpe departe de Adam şi Eva, aruncându-l pe malul mări în ţara din India.