Cap. LIII

1 Acum, fiilor mei, să nu spuneţi: "Tatăl nostru va sta înaintea Domnului şi se va ruga pentru păcatele noastre, căci nu este ajutor pentru cel ce-a păcătuit.

2 Voi aţi văzut precum am scris eu toate faptele tuturor oamenilor, în faţa creaţiei sale? Toate faptele, din toate timpurile sunt scrise şi nimeni nu poate nega acele manuscrise, căci Domnul le vede pe toate, cum sânt deşărtăciune şi minciunile care stau în casele-comorilor din inimă.

3 Iar acum fiilor mei, cântăriţi bine toate spusele părinţilor voştri, ca pe urmă să nu regretaţi şi să spuneţi: "De ce părinţi noştri nu ne-au spus nouă?"