Cap. VII

1 Şi acei oameni m-au luat şi m-au condus spre cel de-al doilea cer şi mi-au arătat întunericul, mai cumplit decât cel pământean şi acolo am văzut pe cei închişi şi spânzuraţi, privind şi aşteptând marea şi nemărginita judecată; şi ace-i îngeri erau de-o formă întunecată, mai mult decât întunecimea de pe pământ; şi plânsete neâncetate erau acolo, oră de oră.

2 Şi am zis oamenilor care erau cu mine: De unde aceste chinuri neâncetate? Iar ei mi-au răspuns: "Aceştia sunt răzvrătiţi, care n-au dat ascultare poruncilor lui Dumnezeu, ci s-au luat după voia lor proprie şi s-au răzvrătit cu prinţul lor deoparte, care deasemenea este legat în cel de-al cincilea cer."

3 Şi am simţit o mare amărăciune pentru ei, iar ei m-au salutat şi mi-au zis: "Om al lui Dumnezeu, roagă te pentru noi la Domnul." Şi le-am răspuns: Cine sunt eu, un muritor de rând, ca să mă rog pentru voi? Cine ştie unde voi merge şi ce va fi şi cu mine? Şi cine se va ruga pentru mine?