Cap. XIV

1 Şi iarăşi m-au luat şi m-au purtat ace-i oameni, către partea de vest şi mi-au arătat şase porţi minunate, deschise spre răsărit, opuse apusului de soare, în acord cu numărul zilelor trei sute şaizeci şi cinci şi un sfert.

2 Astfel el din nou se deplasează în jos către porţile de vest şi luminează cu lumina sa splendidă şi sclipitoare, asupra pământului. Căci coroana sa strălucitoare este în cer, la un loc cu Domnul, păzită de patru sute de îngeri, timp în care soarele parcurge dedesubtul pământului, pe durata a şapte ore peste noapte, ore minunate. Jumătate din cursul său, îl petrece dedesubtul pământului, iar când se apropie 4

spre răsărit, este ce-a de-a opta oră de seară; şi luminează, iar cu el se deplasează şi coroana sa sclipitoare, cu flacăra sa mai tare decât focul.