Cap. XLVII

1 Şi acum fiilor mei, gândiţivă-ţi în inimile voastre şi luaţi în seamă spusele părinţilor voştri, căci ele toate sunt ieşite din gura Domnului.

2 Luaţi aceste cărţi scrise de mâinile părinţilor voştri şi învăţaţile-ţi.

3 Căci cărţile sunt multe ca număr, iar din ele veţi şti faptele Domnului, toate care au fost de la începutul creaţiei şi vor fi până la sfârşitul timpului.

4 Iar dacă veţi lua aminte la manuscrisele mele, atunci nu veţi păcătui împotriva Domnului, căci acolo alceva nu veţi găsi, decât pe Domnul, care-le nu este nici în cer, nici pe pământ, nici în locurile cele de jos şi nici în alte locuri.

5 Căci Domnul şi-a aşezat locaşul său în necunoscut şi a întins cerurile văzute şi nevăzute; şi a fixat pământul pe ape şi a făcut făpturi nenumărate şi a socotit apa şi întemeirea ce-a nefixată şi pulberea de pe pământ şi nisipul mări şi picăturile ploi şi roua dimineţi şi răsuflarea vântului. Pe toate cine le va socoti? Cine a umplut pământul şi marea şi iarna indisolubilă?

6 Şi a scos stelele din foc şi a împodobit cerul şi lea pus în mijlocul lui.