Cap. XXII

1 În cel de-al zecilea cer Aravot, am văzut eu chipul Domnului, ca fierul încins, luminând ca un foc.

2 Aşa am văzut eu faţa Domnului; şi faţa Sa este inefabilă, strălucitoare şi înfricoşătoare şi foarte, foarte strasnică.

3 Dar cine sunt eu ca să vorbesc de fiinţa cumplită a Domnului şi despre faţa sa minunată? Şi nu pot spune de mulţimea instruită şi de mulţimea de voci a tronului

Său; splendid şi nefăcut de mâini, nici de ce-i din împrejurul Lui, trupe de heruvimi şi serafimi, nici de cântările lor veşnice, nici de frumuseţea lor veşnică; şi cine poate descrie splendoarea inefabilă a gloriei Sale?

4 Şi am căzut cu faţa la pământ şi m-am închinat Domnului, iar El cu buzele sale mi-a zis mie:

5 "Îmbărbătează-te Enoh, nu-ţi fie frică; ridică te şi stai înaintea feţei mele într-u veşnicie."

6 Şi arhanghelul Mihael, m-a ridicat şi m-a condus înaintea feţei Domnului.

7 Şi a zis Domnul către slujnici lui, îndemnându-i: "Lăsaţi-l pe Enoh să stea înaintea feţei mele într-u etrenitate," iar cei slăviţi s-au închinat până la pământ către Domnul, spunând: "Să fie cu Enoh, după cuvântul Tău!"

8 Şi a zis Domnul către Mihael: "Du-te şi coboară-i lui Enoh hainele cele pământeşti şi unge-l cu uleiul meu plăcut şi îmbracă-l cu hainele slavei Mele."

9 Şi a făcut aşa Mihael, după cum i-a zis Domnul; şi m-a uns el pe mine şi m-a îmbrăcat. Iar uleiul era mai tare ca lumina, ca o rouă dulce, cu un miros blând, sclipind ca razele de soare; şi m-am uitat la mine însumi şi am arătat ca unul din slăviţi săi.

10 Şi a chemat Domnul pe unul din arhangheli săi pe nume Pravuil, a cărui înţelepciune era mai ageră decât a altor arhangheli; care-le a scris toate faptele Domnului; şi Domnul a zis către Pravuil:

11 "Aduu aici cărţile din cămara casei mele şi condeiul cel ager şi iute la scris şi dă-le lui Enoh şi înmâneazăi-le cu mâna ta."