Cap. XXX

1 "În ziua a treia am poruncit pământului să rodească minunaţi pomi fructiferi şi dealuri şi sămânţa lor să încolţească şi am plantat Paradisul şi l-am împrejmuit şi am plasat acolo îngeri de foc, gardieni înarmaţi şi aşa am făcut reânoirea.

2 Apoi a venit seara şi a venit dimineaţa, ziua a patra.

3 Miercuri, în ziua a patra, am poruncit să fie mare lumină peste cercurile cereşti.

4 În primul, cel mai de sus cerc, am pus stelele, Kruno, iar în al doilea Afrodit, iar al treilea Aris, în al cincilea Zeus, în al şaselea Ermis, în al şaptelea ce-a mai mică, Luna şi le-am împodobit cu stelele cele mici, luminători ai nopţi.

5 Mai jos am aşezat soarele, pentru a da lumină ziua şi luna şi stelele, pentru a lumina noaptea.

6 Soarele e făcut aşa să meargă, în acord cu cele douăsprăzece semne animalice ale constelaţiei. Am fixat succesiunea lunilor şi numirile şi locul lor şi tunetul şi semnele orelor, cum se vor suceda.

7 Apoi a venit seara şi a venit dimineaţa, ziua a cincia.

8 Joi, în ziua a cincia, am poruncit mări să aducă peşti şi păsări uşoare, de multe feluri şi toate dobitoacele, pe tot cuprinsul pământului; cele ce merg pe patru picioare şi se ridică în aer, masculi şi femeele şi în fiecare din ele, am pus suflarea duhului de viaţă.

9 Şi a venit apoi seara şi apoi dimineaţa, ziua a şasea.

10 Vineri, în ce-a de-a şasea zi, am poruncit înţelepciuni mele să-l facă pe om din şapte elemente: Prima carnea sa, din pământ. A doua sângele său, din rouă. A treia ochii săi, din soare. Oasele sale, din piatră. Cinci, înţelepciunea din promptitudinea îngerilor şi din nori. Şase, venele sale şi părul său din iarba pământului. Şapte, sufletul său din răsuflarea mea şi a vântului.

11 Şi l-am înzestrat cu şapte firi: Auz trupesc, ochii pentru vedere, duh pentru a presimţi, vene pentru atingere, sânge pentru gust, oase pentru îndurare şi inteligenţă pentru emancipare (plăcere).

12 L-am conceput iscusit şi l-am creat pe om din natură nevăzută şi văzută. Ambele sunt în el, moartea şi viaţa şi imaginea. El ştie a vorbi ca o finţă creată, umilit în minunăţii şi iarăşi mare în umilinţă. L-am pus pe pământ, al doilea înger, onorabil, minunat şi slăvit şi i-am dat să stăpânească peste pământ şi să aibe înţelepciunea mea; şi nimeni pe pământ nu este ca el, dintre toate făpturile existente.

13 Şi i-am dat nume din cele patru părţi, din est, din vest, din sud şi din nord; şi am ales pentru el patru stele deosebite şi l-am numit Adam şi i-am arătat lui două căi, ce-a a lumini şi ce-a a întunericului şi i-am zis lui:

14 Aceasta este bine şi aceasta este rău, ca să ştiu dacă mă va iubi, s-au mă va urâ; ca să-i ştiu pe cei din neamul lui, ce mă vor iubi.

15 Căci eu am văzut natura lui, da el nu şi-a văzut-o pe a sa. De aceea a păcătuit mai mult, iar eu am spus: După păcat, ce va veni decât moartea?

16 Şi am pus somnul în el şi el a adormit; şi am luat din el o coastă şi i-am făcut femeie, ca moartea să vină peste el prin femeie şi am luat ultimul său cuvânt şi am numit-o mamă, adică Eva."

Share on Twitter Share on Facebook