Cap. XXXVII

1 Apoi a chemat Domnul pe unul dintre îngeri mai vechi, teribil şi ameninţător şi l-a pus lângă mine, arătând alb ca zăpada, iar mâinile lui erau ca gheaţa, având un chip rece şi mi-a îngheţat faţa, căci n-am putut îndura spaima de Domnul; la fel cum nu se poate îndura burlanul de foc, s-au arşiţa soarelui şi îngheţul de vânt.

2 Şi Domnul mi-a zis mie: "Enoh, dacă faţa ta n-ar fi fost îngheţată aici, nici un om n-ar putea suporta chipul meu."