Cap. III

1 Biserica din Antiohia în Siria, este aşa cum v-am spus. Rugaţivă-ţi pentru ea, ca prin rugăciunile voastre să pot deveni un adevărat ucenic al lui Hristos.

2 Mi-ar fi de un mare folos, Prea vrednice Policarp, dacă ai chema consiliul la sfat; şi să alegeţi pe cineva care vă este drag şi care este răbdător în fapte, să fie mesager al lui Dumnezeu, ca mergând în Siria să slăvească iubirea voastră inefabilă, în Hristos.

3 Un Creştin, nu are putere prin sine; ci trebuie întodeauna să fie liber pentru slujba lui Dumnezeu. Aceste fapte sunt ale lui Dumnezeu şi ale voastre; când le veţi perfecţiona.

4 Căci v-am dat crezare prin harul lui Dumnezeu că sunteţi vrednici de orice faptă bună, pe care o faceţi în Domnul.

5 Ştiind că aveţi afecţiune mare pentru adevăr, vă implor prin aceste scrisori scurte.

6 Însă fiindcă n-am ajuns să scriu tuturor bisericilor, pentru că trebuie să plec din Troas la Neapolis, fiindcă aceasta este voia lui Dumnezeu, vă cer

vouă să le scrieţi, bisericilor din preajma voastră, ca fiind instruiţi în voia lui Dumnezeu, ca şi ei să devină la fel.

7 Cei ce vor putea, să trimită mesajele, iar ceilalţi scrisorile tot prin voi, ca să fiţi slăviţi în veşnicie, de care sântem şi vrednici.

8 Salutare tuturor pe nume, dar în special nevestei lui Epitropus şi întregi ei case şi fiilor, pe Atalus pentru care am deosebită plăcere să-l salut.

9 Salutări celui ce va fi trimis de voi în Siria. Slava lui Dumnezeu să fie cu el în veşnicie şi cu Policarp, care-l va trimite.

10 Vă doresc toate cele bune şi fericire în Dumnezeu, Iisus Hristos, în care ne găsim unitatea şi protejarea noastră;

11 Salutare iubitului meu Alse. Cu bine în Domnul.