Cap. XII

Annaeus Seneca către Pavel, Salutare.

1 Fericire ţie dragă Pavel, să şti că sânt foarte îngrijorat şi trist că inocenţa ta te va duce la suferinţă?

2 La fel şi faptul că toată lumea vă consideră pe voi (Creştini), atât de criminali, în plus toată nefericirea ce s-a întâmplat cu oraşul; faptă care v-au atribuit-o vouă.

3 Dar să avem răbdare, să apelăm (pentru inocenţă), către tribunal, care este unica noastră posibilitate, până ce nefericirea noastră nu va lua sfârţit.

4 În anii precedenţi, aceasta a făcut (-se referă la prigonirea creştinilor-) şi Alexandru fiul lui Filip şi Dionisius, apoi Caius Cezar, care au avut înclinaţii doar asupra propriilor legi.

5 Despre incendierea Romei, se ştie, iar dacă vreo persoană ar fi autorizată să vorbească fără a fi în pericol, toţi şi-ar da seama de adevăr.

6 Întradevăr Creştini şi Evrei sunt pedepsiţi, pentru că ar fi dat foc la oraş; dar acest impios mizerabil, care s-a dedat la crime şi masacre şi-i dezagrează cu minciuni pe orăşeni săi, este la putere, până nu-i va veni vremea.

7 Şi acum este sacrificată viaţa persoanelor excelente, în locul celui care ar fi trebuit să fie sacrificat pentru mulţi şi care ar fi trebuit să fie ars în foc în faţa tuturor.

8 O sută treizeci şi două de case şi patru centuri au fost arse în decurs de şase zile, iar în ce-a de-a şaptea zi s-a stins.

Îţi doresc numai fericire. Data de cinci a calendarului lui Aprilie, pe timpul consulatului lui Frigius şi Bassus.