Cap. XIV

Pavel către Seneca, Salutare.

1 Pe puţini i-a înzestrat Finţa Supremă, cum te-a înzestrat pe tine.

2 Deci sânt convins că am văzut ce-a mai bună sămânţă în pământ fertil, nu material şi nici corupt, ci veşnicul cuvânt al lui Dumnezeu, care va creşte şi va da roade veşnice.

3 Iar tu cu înţelepciunea ta, ai înţeles acest cuvânt plin de îndurare şi fără destrămare şi veşnic.

4 Cred că tu ai însuşit superstiţia Evreilor şi a Drepţilor.

5 Aceste lucruri pe care tu le-ai conceput, în mod prudent, să le faci cunoscute, împăratului, familiei sale, precum şi prietenilor tăi de credinţă.

6 Mulţi poate nu vor accepta sentimentele tale şi nu le vor înţelege, dar Cuvântul lui Dumnezeu, odată semănat, va lucra şi mai târziu şi-i va transforma în nişte oameni noi, care vor aspira către Dumnezeu.

Cu bine Seneca, care-le eşti mai drag printre noi. Data calendarului lui August, în timpul consulatului lui Leo şi Savinus.