Cap. II

1 Aceste lucruri pe care vi le spun, vă spun nu de la mine, ci voi ma-ţi încurajat să vi le spun.

2 Căci nici eu nici alţi nu pot ajunge la înţelepciunea binecuvântatului şi reânăscutului Pavel; care-le a cunoscut în persoană pe aceeia ce au trăit atunci, care cu toată exactitatea şi inspirarea a propovăduit cuvântul adevărului şi care a scris epistola sa către voi.

3 În care dacă veţi citi, veţi putea să vă întăriţi pe voi în lupta şi râvna voastră; căci ea este mama noastră a tuturor; fiind urmată de nădejde şi purtată de iubirea generală în Dumnezeu şi în Iisus Hristos şi a aproapelui nostru.

4 Căci omul care este înzestrat cu aceasta, el împlineşte legea dreptăţi, căci cine este milostiv, acela este departe de toate păcatele.

5 Însă iubirea de bani, este rădăcina răutăţi. Căci ştim că pe lumea aceasta nu am adus nimic cu noi, deci nici nu vom duce îndărăt. Să ne înarmăm prin urmare, cu armura dreptăţi.

6 Şi să ne învăţăm să umblăm în poruncile Domnului; iar apoi şi nevestele voastre să înveţe în acord cu puterea lor care le este dată, în milă şi puritate; să-şi iubească propri lor soţi cu toată sinceritatea şi tenacitatea; să-şi crească copii în educaţie şi în frica de Domnul.

7 La fel şi văduvele, să înveţe sobrietatea în ce priveşte credinţa în Domnul; rugându-se întodeauna pentru toţi bărbaţi; să stea departe de calomnie, de vorbele rele, de mărturie falsă, de lăcomie şi de toate relele.

8 Ştiind că sunt altarele lui Dumnezeu, care pe toate le vede şi căruia nimic nu-i este ascuns; care cercetează raţiunea şi gândurile şi secretele inimilor noastre.

9 Ştiind că Dumnezeu este drept, trebuie să umblăm şi noi în dreptate şi să fim vrednici de poruncile sale şi de slava sa.

10 La fel şi diaconi trebuie să fie făptaşi în Dumnezeu şi Hristos, nu ai oamenilor. Fără acuzări false, fără făţărnicie, fără iubire de bani; ci moderaţi în toate cu compasiune, cu grija să umble în adevărul Domnului., care-le a fost slujnicul tuturor.

11 Căci dacă sântem vrednici de toate acestea, el ne va învia din morţi, după cum ne-a promis şi vom împărăţi împreună cu el; dacă ne arătăm a umbla în credinţă.

12 Deasemenea şi cei tineri, trebuie să fie neprihăniţi; mai sus de toate, să poarte grijă de puritatea lor şi să se abţină de la toate relele. Căci bine este să fi despărţit de cei ce merg la pierzare, din lume; căci cei pierduţi luptă împotriva duhului; căci nici desfrânarea, nici afemeitatea şi nici un abuz, nu duc la moştenirea împărăţiei lui Dumnezeu.

13 De aceea trebuie să vă sustrageţi de la toate aceste lucruri şi să fiţi supuşi preoţilor şi diaconilor; şi totul să fie în sfinţenie, ca între Dumnezeu şi Hristos.

14 Fecioarele să umble în neprihănire şi în puritate.

15 Iar bătrâni să fie compasionaţi şi mulţumitori în toate; să se distragă de la greşeli, să-i ajute pe cei nehotărâţi. Să nu uite pe văduve, pe neputincioşi şi săraci, ci întodeauna să pregătească ce este bun în faţa lui Dumnezeu şi a oamenilor.

16 Abţineţivă-ţi de la ură, aveţi respect, nu aduceţi judecată nedreaptă şi daţivă-ţi la o parte în special de la lăcomie.

17 Nu da crezare pe uşor împotriva nimănui; nu te pune martor, ştiind că suntem toţi debitori ai păcatelor.

18 Ci rugaţivă-ţi Domnului ca să ne ierte; şi voi iertaţi altora; căci toţi sântem sub aripa Domnului şi ai lui Dumnezeu; căci toţi vom fi chemaţi la judecata lui Hristos şi fiecare va da acont de sine.

19 Să-i slujim, prin urmare, în frică şi în toată supuerea, precum ne este poruncit; precum şi Apostoli, care au propovăduit nouă Evanghelia; şi proroci care au prorocit venirea Domnului nostru, ne-au spus-o.

20 Fiţi geloşi pe cele ce sânt bune; susţineţivă-ţi de la toate ofensările şi de la duhovnici corupţi şi de la orice ce poartă numele lui Hristos în ipocrizie, care seamănă deşărtăciune.