Cap. I

1 Nici unul dintre Evrei n-a vrut să-şi spele mâinile, nici chiar Irod, s-au vreunul dintre judecători lui. Iar refuzând, Pilat a plecat supărat. Regele Irod a dat ordin să-l ducă pe Domunl, spunând: "Ceea ce v-am dat ordin să faceţi, faceţi."

2 Acolo deoparte stătea Iosif prietenul lui Pilat şi al Domnului şi ştiind că-l vor răstâgni, l-a întrebat pe Pilat să-i dea trupul pentru al înmormânta. Şi Pilat a trimis la Irod să ceară trupul şi Irod i-a răspuns: "Frate Pilat, chiar dacă nimeni nu ni l-ar fi cerut, noi l-am fi îngropat, mai ales că ne găsim în faţa sabatului, fiindcă este scris în lege, că soarele nu apune peste cel osândit la moarte."

3 Şi el l-a dat pe mâna poporului în ziua dinaintea sărbători, celei a pâini nedospite şi ei l-au luat pe Domnul şi rotind în jurul lui îl împunge-au spunând: "Haideţi să tragem pe Fiul lui Dumnezeu, ca să primim putere de la el. Şi l-au

îmbrăcat în purpură şi l-au aşezat pe un scaun de judecător, zicând: "Judecă cu dreptate, o rege al lui Izrael." Apoi unul dintre ei a adus o cunună de spini şi a pus-o pe capul Domnului, iar alţi au stat al lovi peste ochii, alţi l-au ciupit de obraji; unii îl împunge-au cu o trestie, iar unii îl biciuiau, spunând: "Cu această onoare să-l onorăm pe Fiul lui Dumnezeu."

4 Şi au mai adus doi tâlhari şi l-au răstâgnit pe Domnul între ei; însă el şi-a păstrat pacea, de părcă n-ar fi avut dureri. Iar când au ridicat crucea, au scris: "Acesta este regele lui Izrael." Coborându-i hainele de pe el, au tras la sorţ pentru ele. Iar unul dintre tâlhari cu reproş le-a zis: "Noi pentru relele pe care le-am făcut, suferim aceasta, dar acest om, care a salvat atâţia oameni, ce rău va făcut el vouă?" Iar ei înfuriindu-se pe el, au dat ordin să nu-i strivească picioarele, ca să moară în chinuri.

5 Apoi s-a făcut amiaza şi o întunecime s-a lăsat peste toată Iudea, iar lumea era jalnic înfricoşată, până ce soarele nu a

răsărit din nou, timp în care el era încă viu. Căci scris este pentru ei, că soarele nu va apune peste cel ce este dus la moarte. Şi unul dintre ei a spus: "Daţi-i să bea oţet şi fiere." Şi l-au îmbiat şi i-au dat să bea, împlinindu-se cele scrise şi luându-şi păcatele pe capetele lor. Mulţi şi-au adus felinare, fiindcă au văzut că va fi noapte, dar totuşi s-au împiedicat. Iar Domnul a strigat: "Puterea mea, puterea mea, Tu m-ai părăsit." Şi când a spus aceasta, a fost luat la cer; iar din ora aceea catapeteasma templului din Ierusalim, s-a rupt în două.

6 Apoi au smuls cuiele din palmele Domnului şi i-au aşezat trupul jos pe pământ şi întreg pământul s-a cutremurat şi s-a simţit o frică groaznică. Apoi soarele a strălucit şi s-a făcut ora nouă. Evrei s-au bucurat şi au dat trupul lui Iosif, să-l îngroape...Iar el l-a luat pe Domnul l-a spălat şi l-a îmbrăcat în giulgiu, ducându-l în propriul său mormânt, care sa numit grădina lui Iosif.

7 După aceea Evrei, bătrânii şi preoţi şi-au dat seama de răul pe care l-au făcut şi au început a se văicări, strigând: "Vai nouă, de păcatele noastre, judecata va veni peste noi şi sfârşitul Ierusalimului." Iar eu şi ceilalţi martori am stat întristaţi şi ne-am gândit să ne ascundem, căci am fost căutaţi ca răufăcători şi ca unii care voiau să dea foc templului. Dar după toate acestea, am postit şi am stat dimineaţa şi am plâns şi ne-am căit zi şi noapte, până în ziua sabatului.

8 Cărturari, farisei şi bătrâni s-au adunat la sfat, când au auzit că poporul cârteşte împotriva lor. Bătrânilor le era frică şi au venit la Pilat să-l roage să le de-a câţiva ostaşi să stea de pază la mormântul lui pentru trei zile; ca ucenici săi să nu vină să fure trupul şi norodul să creadă că a înviat din morţi şi să le facă rău. Iar Pilat le-a dat pe sutaşul Petroniu şi ostaşi să păzească mormântul. Cu ei împreună au venit şi bătrâni şi cărturari şi au pus o piatră mare la intrarea în mormânt şi au pecetluit-o cu şapte pecete şi au ridicat acolo un cort în care s-au aşezat. Dis de dimineaţă în faţa sabatului, a venit o mulţime mare din Ierusalim ca să se convingă precum mormântul este pecetluit.

9 Dar iată că în noaptea în care Domnul şi-a dat duhul, iar ostaşi stăte-au de gardă doi câte doi, s-a auzit o voce puternică din cer şi cerurile deschizându-se şi doi oameni strălucitori coborând s-au apropiat de mormânt. Piatra care ţinea închisă intrarea, s-a dat singură la o parte şi mormântul s-a deschis, iar cei doi au intrat înăuntru.

10 Când au văzut aceasta, ostaşi au purces de l-au deşteptat pe sutaş şi pe bătrâni. Iar în timpul în care ei declarau cele văzute, s-au arătat din nou cei doi oameni ieşind din mormânt, iar pe umeri lor sprijinit un al treilea şi în spatele lor urma o cruce. Capetele lor ajunge-au cerul, dar capul celui oropsit, trecea de cer. Apoi s-a auzit un glas din cer, spunând: "Tu ai propovăduit celor adormiţi?" Iar o altă voce de pe cruce, a răspuns: "Da."

11 Apoi au hotărât cei de acolo să meargă şi să-l înştiinţeze pe Pilat, dar până a da să plece, au văzut iarăşi un om coborând din cer şi intrând în mormânt. Speriaţi, sutaşul şi ceilalţi, au lăsat totul şi noaptea în mare grabă au plecat la Pilat; mărturisind

precum acela era întradevăr Fiul lui Dumnezeu. Pilat a zis că el este curat de sângele vărsat al Fiului lui Dumnezeu. Atunci toţi Evrei s-au adunat împrejurul lui împlorându-l şi jurându-l să de-a ordin sutaşului şi ostaşilor să nu spună nimănui nimic din câte au văzut, zicând: "Căci este mai bine să fim noi de vină de acest mare păcat înaintea lui Dumnezeu, decât să cădem pe mâna poporului Evreu şi să fim omorâţi cu pietre. Iar Pilat a poruncit astfel.

12 După ziua Domnului, Maria Magdalena, ucenica Domnului, temându-se de răzbunarea Evreilor, nu a îndrăznit să meargă la mormânt să facă ce este de cuvinţă pentru cei morţi şi dragi, dar acum fiindcă a mai trecut ceva vreme, ea şi-a chemat amicele ei să meargă al unge şi al plânge pe Domnul.

13 În drum ele s-au gândit cine le va ajuta să dea la o parte piatra din faţa mormântului, dar ajungând văzură că uşa era deschisă şi mirate au intrat înăuntru. Acolo l-au întâmpinat pe un tânăr stând în mijlocul cavoului. Era de o frumuseţe rară, înfăşurat în haine de lumină sclipitoare; şi acela le-a întrebat: "Unde mergeţi? Pe cine căutaţi? Pe cel care a fost răstâgnit? El a înviat şi este plecat. Dar dacă nu credeţi, priviţi, locul este gol; el nu este aici căci a înviat şi a plecat unde a fost trimis." Apoi femeia s-a înfricoşat şi a fugit.

14 Fiind ultima zi a azimilor, mulţi au plecat întorcându-se acasă, căci sărbătoarea a luat sfârşit. Dar noi cei doisprăzece apostoli ai Domnului, după ce ne-am căit şi am plâns pe Domnul, ne-am dus fiecare spre casele noastre. Însă eu Simeon Petru şi Andrei fratele meu, ne-am luat plasele şi am coborât la mare. Cu noi a mai fost şi Levi fiul lui Alfeu, căruia Domnul...