Cap. XVII

1 Văzând, moarte şi legiunile impioase, venirea lumini şi spusele sfinţilor; în frică şi groază s-au împrăştiat prin împărăţiile lor.

2 Şi deodată a apărut Hristos în faţa lor; Iar ei strigând, au spus: Noi sântem înfrânţi, dar nu te cunoaştem. 17

3 Cine eşti tu care n-ai nici un semn de păcat, ci numai acea strălucire de lumină, care este dovedită prin măreţia ta şi tăria care nu te părăseşte?

4 Cine eşti tu, cu o putere aşa de mare, dar aşa de mârşav; aşa de mare, dar aşa de mic om; şi totodată ostaş excelent care poţi porunci şi ca supus şi ca ostaş?

5 Rege al Slavei mort şi viu, răstâgnit pe cruce?

6 Întins mort în mormânt şi ai venit în adâncimi, printre noi şi toţi tremurăm de frica ta, căci şi stelele s-au mutat din loc; şi aduci libertate celor morţi, tulburând legiunile noastre?

7 Cine eşti tu cel care ai putut smulge jugul păcatului ancestral şi să le aduci lor libertate?

8 Cine eşti tu, care ai întins lumina divină peste cei orbi de întunecimea păcatului?

9 Şi toate legiunile diavoleşti fiind cuprinse de un supliciu de groază, răcnind, au spus:

10 De unde vi tu Iisuse Hristoase, om atât de puternic şi de slăvit, împărat atât de strălucitor, fără nici o pată, atât de pur, fără nici o crimă? Căci acea lume pământeană, josnică, a noastră a fost şi tribut aduce-am de acolo; na-m mai văzut şi na mai venit, până acuma la noi un astfel de mort, ca tine.

11 Prin urmare, cine eşti tu, care intri printre noi cu un astfel de curaj, căci nu numai că nu-ţi este frică să ne pedepseşti cu o astfel de pedeapsă, ci te încumeţi să-i şi eliberezi pe toţi cei din juguri, în care noi i-am pus?

12 Poate că eşti acel Iisus, de care Satana a vorbit chiar acum cu prinţul nostru, care prin moartea de pe cruce ai câştigat puterea morţi.

13 Atunci Regele Slavei, călcând cu moartea pe moarte, l-a deprivat pe prinţul iadului de puterile sale şi l-a luat pe părintele nostru Adam cu el în slavă.