Cap. XXII

1 După aceasta, Pilat s-a dus la templul Evreilor şi i-a chemat pe toţi cei mai mari, pe scribi şi pe învăţaţi şi i-a luat în capela templului.

2 Apoi a dat poruncă ca toate porţile să se închidă, spunând: "Eu am auzit că în acest templu aveţi o carte mare; doresc să mi-o aduceţi"

3 Şi când cartea a fost adusă de către patru oameni, împodobită cu pietre preţioase şi marginile poleite cu aur, Pilat a zis către ei toţi: "Vă conjur pe Dumnezeul părinţilor voştri, care au ridicat acest templu, să nu-mi ascundeţi adevărul.

4 Voi cunoaşteţi toate lucrurile scrise în această carte; spuneţi-mi atunci, dacă în scriptură aţi aflat ceva în legătură cu acest Iisus, pe care la-ţi răstâgnit; şi când ar fi trebuit el să vină, arătaţi-mi."

5 Atunci fiind juraţi, Ana şi Caiafa, au dat ordin să iese toţi din capelă.

6 Apoi au închis uşile templului şi a capelei şi au zis către Pilat: "Tu ne-ai pus să jurăm, judecătorule, pe templul acesta şi să-ţi spunem adevărul.

7 După ce l-am răstâgnit pe Iisus, ne ştiind că este Fiul lui Dumnezeu, ci

crezând noi că el toate minunile ce le-a făcut, le-a făcut prin vreo magie.

8 Dar ne-am convins uni pe alţi; şi am stat de vorbă cu mulţi drepţi de-ai noştri, care ne-au spus că l-au văzut după moarte cum stă de vorbă cu ucenici săi iar apoi s-a înălţat la cer;

9 Şi am văzut încă doi martori pe care Iisus i-a înviat din morţi şi care ne-au spus despre multe lucruri ciudate pe care Iisus le-a făcut printre cei morţi, despre care noi avem mărturie scrisă în mâinile noastre.

10 Şi obiceiul nostru este să deschidem anual această carte sfântă, în faţa adunări şi să cercetăm sfaturile lui Dumnezeu.

11 Şi noi am găsit în prima din cele şaptezeci de cărţi, un loc, unde arhanghelul Mihael vorbeşte celui de-al treilea fiu al lui Adam primul om; unde spune că după

cinci mii cinsute de ani* (vezi cartea I a lui Adam şi Eva), Hristos Fiul lui Dumnezeu, cel mai iubit, va veni pe pământ;

12 Atunci noi ne-am dat seama că probabil el era acel Dumnezeu al lui Izrael, care a vorbit cu Moise şi i-a spus să facă chivotul; de două măsuri şi jumătate lungimea şi o măsură şi jumătate lăţimea şi tot la fel, o măsură şi jumătate înălţimea.

13 Această măsură de cinci şi jumătate, a chivotului, noi am priceput că aceasta înseamnă că în cinci mii cinsute de ani, el va veni în chivotul trupului său*;

14 Astfel scriptura noastră mărturiseşte că el este Fiul lui Dumnezeu şi Regele lui Izrael.

15 Şi după toate suferinţele lui, mai mari peste preoţi noştri, au fost surprinşi de semnele care au fost făcute şi am deschis cartea şi am cercetat toate generaţiile până la Iosif şi Maria, mama lui Iisus, presupunând că este din seminţia lui David.

16 Şi am găsit cartea creaţiei, când a fost făcut cerul şi pământul şi primul om, Adam; şi de atunci şi până la potop au fost două mii două sute doisprezece ani.

17 Apoi de la potop la Avram, au fost nouă sute doisprezece ani şi de la Avram la Moise patru sute treizeci. Iar de la Moise la David regele, cinci sute zece ani. Apoi de la David la robia Babiloniană au fost cinci sute de ani, iar de la robia Babiloniană la Hristos patru sute de ani.

18 În total cinci mii cinci sute de ani. Aşa s-a făcut că Iisus pe care noi l-am răstâgnit, este Iisus Hristos Fiul lui Dumnezeu şi adevăratul Atotputernic al lui Dumnezeu."

În numele Sfintei treimi aceste fapte ale Savaotului Iisus Hristos, au fost găsite de către împăratul Teodosius cel Mare la Ierusalim, în holul lui Pontiu Pilat, printre cărţile publice, lucruri care s-au întâmplat în al nouăsprezecilea an al domniei lui Tiberiu Cezar, Împăratul Roman şi într-al şaptesprezecilea an al domniei lui Irod, fiul lui Irod rege în Galileea, la opt Aprilie care este ce-a de-a douăzeci şi treia zi de Martie CCIID a Olimpiadei, când Iosif şi Caiafa au fost mai mari peste Evrei. Scrisă în Evreieşte de Nicodim; ce s-a Întâmplat după răstâgnirea lui Hristos.