Cap. XI

1 Atunci diavolul, le-a sugerat lor lucruri rele, astfel că într-o zi ei s-au adunat să se consulte, ce să facă şi au ajuns la concluzia să spună următoarele: "Că fecioara este o preoteasă a zeiţei Diana, care din cauza fecioriei ei, orice cere de la zeiţă, aceasta îi împlineşte; şi că este iubită de toţi zeii."

2 Apoi au zis: "Haide-ţi să găsim nişte răzvrătiţi şi după ce le vom da deajuns de băut, le vom da şi o sumă de bani; şi să le poruncim să meargă la fecioară şi s-o ademenească," promiţându-le o recompensă mare de bani, în caz că vor reuşi.

3 Căci au crezut că în cazul în care vor reuşi s-o ademenească pe fecioară, zeii nu-i vor mai da ascultare şi nici Diana n-o să-i mai vindece bolnavi ei.

4 Şi au procedat aşa şi răzvrătiţi au plecat spre munte şi ca nişte fiare sălbatice s-au năpustit spre peşteră, bătând la uşă.

5 Sfânta martiră Decla, nădăjduind în Dumnezeu, în care credea, a deschis uşa,

9

dealtfel ea cunoscând dinainte intenţia lor; şi le-a zis tinerilor: "Ce vreţi?"

6 Iar ei au zis: "Este cineva aici pe nume Decla?" Dar ea a întrebat: "Dar ce vreţi cu ea?" Iar ei au zis: "Noi avem în gând s-o păcălim".

7 Apoi binecuvântata Decla, a spus: "Eu sânt, o femeie vârsnică şi sânt o slujnică a lui Domnului meu Iisus Hristos; iar dacă aveţi intenţii rele cu mine, nu veţi reuşi în faptele voastre." Însă ei au spus: "Este imposibil, noi vom reuşi să facem ceea ce avem în gând."

8 Şi terminând de vorbit, s-au apucat s-o doboare la pământ. Atunci ea cu ce-a mai mare blândeţe, le-a zis: "Tinerilor, aveţi răbdare şi veţi vedea slava lui Dumnezeu."

9 Şi în timp ce ei o ţine-au, ea a privit spre cer şi a spus: "O, Dumnezeule, cel plin de stimă, cel căruia nimeni nu-i este asemeni; care te faci slăvit peste duşmani tăi; cine m-a scăpat pe mine din flăcări şi nu m-a dat lui Tamiris şi nici lui Alexandru; care m-ai salvat de la fiarele sălbatice; care m-ai păstrat în ape adânci; care-le peste tot ai fost ajutorul meu şi ţi-ai preamărit numele prin mine;

10 Acum scapă-mă la fel din mâinile acestor nechibzuiţi; şi nu-i lăsa să-mi păteze onoare, care am păstrat-o pentru a te onora pe tine; căci eu te iubesc şi în tine trăiesc, o Tată, Fiu şi Duhule Sfânt şi pururea, Amin."

11 Atunci s-a auzit o voce din cer, spunând: "Să nu-ţi fie frică Decla, slujnică credincioasă a mea, căci eu sânt cu tine. Priveşte şi vezi locul care este păstrat pentru tine; acesta va fi lăcaşul tău, cel de veci."

12 Şi Decla a văzut o stâncă deschizându-se, atât cât să poată intra o persoană; şi a intrat pentru a se salva de această ceată de răzvrătiţi; şi intrând, pe loc stânca s-a închis, ne lăsând nici o urmă vizibilă ca să poată fi deschisă.

13 Şi răzvrătiţi au rămas uimiţi de această minune nemaipomenită, ne putând s-o păcălească pe slujnica lui Dumnezeu; rămânând doar cu baticul ei în mână, pe care l-au rupt în bucăţi.

14 Acestea s-au întâmplat din voia lui Dumnezeu, pentru confirmarea credinţei lor, pentru aceia care vor veni să vadă aceste lucruri venerabile, în următori ani, toţi cei binecuvântaţi, care vor da crezare Domnului nostru Iisus Hristos, din inimă curată.

15 Astfel a suferit această primă apostolă şi martiră a lui Dumnezeu, fecioara Decla; care a venit din Iconia la vârsta de optsprezece ani; care şi-a petrecut viaţa, o parte în călători şi o parte în viaţa monahală, în peştera în care a trăit şaptezeci şi doi de ani, iar când a fost luată la Domnul a avut nouăzeci de ani.

16 Astfel a luat sfârşit viaţa ei.

17 Ziua sfântă care se celebrează în memoria ei, este douăzeci şi patru Septembrie, spre Slava Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea. Amin.