Când păcătosul s-a mândrit cu berbecul său de luptă, el a căzut înaintea întăriturilor,

Căci tu nu l-ai ţinut în frâu pe el.

Şi popoarele străine au urcat pe altarul tău;

Şi au tropăit în mândrie cu sandalele lor;

Căci fiii Ierusalimului au pângărit ale Domnului lucruri sfinte;

Şi au profanat în nedreptate ofertele lui Dumnezeu.

De aceea a zis El: Alungă-i departe de la mine.

În deşărtăciune s-au ridicat înaintea lui Dumnezeu; şi l-au dezonorat cumplit;

Iar fiii şi ficele în captivitate au fost duşi.

Pecetluit fiind gâtul lor şi sugrumat printre popoare.

Din cauza păcatelor le-a făcut El astfel,

Căci i-a lăsat pe mâna celor triumfători.

Iar faţa Sa a întors-o de la mila lui pentru ei,

Tineri şi bătrâni şi fiii lor la un loc;

Căci fapte rele au făcut în toate şi n-au dat ascultare.

Şi cerurile s-au mâniat, iar pământul i-a detestat;

Căci nici un om n-a mai făcut ce-au făcut ei,

Iar pământul recunoaşte toate judecăţile Tale drepte, Dumnezeule.

I-ai batjocorit pe fii Ierusalimului, ca să se întoarcă de la curvia lor;

Orice călător pe lumina zilei, este luminat.

Tu i-ai batjocorit din cauza schimbări lor, căci aşa au ales ei să facă;

În plină zi de lumină, ei s-au desfătat în nedreptate.

Iar ficele Ierusalimului s-au întinat în acord cu judecata Ta,

Căci s-au întinat în legăturile lor josnice

Şi sufără în mine măruntaiele mele din cauza acestor lucruri.

Şi dreptate-ţi voi da Ţie Dumnezeule, în cele mai profunde ale inimi,

Căci în judecata Ta stă dreptatea Ta, Dumnezeule.

Căci le-ai împărţit păcătoşilor după faptele lor,

Da, după faptele lor cele urâte.

Căci Tu nu le-ai ascuns păcatele lor ca judecata Ta să fie dreaptă;

Şi le-ai şters pomenirea lor de pe pământ.

Dumnezeu este judecătorul cel drept,

Căci respectul său nu vine de la oameni.

Căci popoarele au reproşat şi au văzut Ierusalimul, tropăind în jos;

Căci frumuseţea lui a căzut de pe tronul slavei.

Căci s-a înfăşat în straie, în loc de haine arătoase;

Şi un ştreang a atârnat de capul ei, în locul coroanei.

Şi a aruncat diadema gloriei cu care Dumnezeu a încununat-o,

În dispreţ căzând frumuseţea ei la pământ.

Văzând l-am conjurat pe Domnul zicând,

Prea lung Doamne apasă mîna Ta peste Izrael, căci necazurile l-au pângărit.

Căci s-au dedat la ură şi cruzime;

Şi vor pieri cumplit, până ce Tu Doamne vei admonesta de la mânia Ta.

Căci ce-au făcut, n-au făcut din entuziasm, ci în pierzarea sufletului,

În mânia lor privindu-ne pe noi cu ochii jefuitori.

Dumnezeule, nu le răsplăti după faptele lor,

Ca diavolul să nu se bucure de pierzarea lor.

Ca să nu mai îmi arate Dumnezeu pe cel insolent

Ucis pe muntele Egiptului

Estimat cel din urmă, din cei de pe urmă, pe uscat şi mare;

Trupul său născut ici şi colo în talazuri cu multă insolenţă;

Dar cine-l va îngropa pe el, căci Domnul l-a alungat?

Căci el s-a arătat a nu fi din om

Şi nici nu va primi pe cele din urmă lucruri;

Căci a zis el: Voi fi domn al uscatului şi al mări;

Şi n-a acceptat pe Dumnezeu căci a lui este slava,

Atotputernic, care-le este împăratul cerurilor

Şi-i judecă pe regi şi împăraţi.

Căci el este cel ce m-a ridicat în slăvi

Şi-a nimicit mândria pe vecie,

Fiindcă ei nu l-au cunoscut.

Acceptaţi voi prinţi ai pământului judecata Domnului,

Căci împărat minunat şi drept este El, judecând pe toate de sub cer.

Binecuvântat este Dumnezeu, care l-a înzestrat pe Domnul cu înţelepciune,

Căci milostivi se va Domnul peste cei ce au frica Sa, în judecata ce-a mare;

Ca să-i deosebească pe cei drepţi de cei păcătoşi,

Ca să le împartă păcătoşilor după faptele lor;

Şi milă să aibe pentru cei drepţi, scăpându-i din chinurile păcatelor,

Ca să răsplătească păcătoşilor cu faptele lor către cei drepţi.

Bun este Domnul cu cei ce-l cheamă pe El în umilinţă,

Făcând pioşilor după mila Sa,

Întărindu-i pe ei înaintea Sa pe vecie.

Binecuvântat să fie Domnul pe veci înaintea slujnicilor săi.