Al-Qivâmah

În numele lui Dumnezeu cel Milos şi Milostiv.

[75:1] Nu! Jur pe Ziua Învierii!

[75:2] Nu! Jur pe sufletul mereu-dojenitor!

[75:3] Omul socoate că nu-l vom strânge la un loc oasele?

[75:4] Ba da! Noi avem putinţa de a-l potrivi şi oscioarele degetelor sale.

[75:5] Înainte de aceasta însă, omul doreşte întotdeauna desfrâul.

[75:6] El întreabă: “Când va veni Ziua Învierii?”

[75:7] Atunci când vederea fi-va fulgerată,

[75:8] când luna fi-va acoperită,

[75:9] când soarele şi luna împreună fi-vor puşi.

[75:10] În Ziua aceea omul va spune: “Încotro este oare scăparea?”

[75:11] Ba nu! Nu este nici un cotlon de ascunzătoare.

[75:12] În Ziua aceea, numai la Domnul tău găsi-vei alinare.

[75:13] În Ziua aceea, omului i se va da ştire cu ce a ieşit înainte şi cu ce a rămas în urmă.

[75:14] Omul asupra lui însuşi este mărturie vădită,

[75:15] chiar dacă îşi deşartă dezvinuirile.

[75:16] Nu-ţi mişca limba, atunci când îl citeşti zorindu-te la capăt să ajungi!

[75:17] Noi trebuie să-l strângem la un loc şi să-l citim!

[75:18] Şi dacă l-am citit, să-l citim iarăşi!

[75:19] Căci Nouă ne este lăsat să-l facem pe înţeles!

[75:20] Ba nu! Voi iubiţi degrabă-trecătoarea

[75:21] şi daţi la spate Viaţa de Apoi.

[75:22] În Ziua aceea, vor fi chipuri luminate

[75:23] către Domnul lor căutând.

[75:24] În Ziua aceea, vor fi chipuri întunecate,

[75:25] la ce le va face zdrobitoarea de coaste, cugetând.

[75:26] Ba nu! Când sufletul va sta să iasă,

[75:27] i se va spune: “Cine este vrăjitor?”

[75:28] Când omul îşi dă seama că desprinderea este aproape,

[75:29] şi picioarele i se vor strânge unul într-altul,

[75:30] în Ziua aceea, către Domnul tău vei fi mânat.

[75:31] El nu a crezut şi nici nu s-a rugat,

[75:32] ci a hulit şi spatele a întors,

[75:33] apoi ţanţoş la ai săi a mers

[75:34] Vai ţie! Vai!

[75:35] Şi iarăşi: Vai ţie! Vai!

[75:36] Socoate omul oare că va fi lăsat de izbelişte?

[75:37] N-a fost el oare o picătură de sămânţă lepădată,

[75:38] iar apoi un cheag de sânge? Dumnezeu l-a creat şi l-a cizelat,

[75:39] apoi din el o pereche a făcut: bărbat şi femeie.

[75:40] Oare Cel ce a făcut aceasta n-ar avea putinţa să dăruiască morţilor viaţă?