An-Naml

În numele lui Dumnezeu cel Milos şi Milostiv.

[27:1] Ta. Sin. Acestea sunt versetele Coranului, ale unei Cărţi desluşite,

[27:2] călăuzire şi vestire pentru credincioşii

[27:3] ce îşi săvârşesc rugăciunea, ce dau milostenie şi cred cu tărie în Viaţa de Apoi.

[27:4] Celor care nu cred în Viaţa de Apoi, Noi le-am împodobit faptele în ochii lor, iar ei merg orbeşte.

[27:5] Aceştia vor avea osânda cea mai rea şi vor fi pierduţi în Viaţa de Apoi.

[27:6] Tu primeşti Coranul de la un Înţelept, un Ştiutor.

[27:7] Moise spuse alor săi: “Zăresc un foc. Vă voi aduce o veste de la el ori vă voi aduce un tăciune aprins. Poate vă veţi încălzi!

[27:8] Când ajunse acolo, fu strigat: “Binecuvântat fie Cel ce este în foc şi împrejurul lui! Mărire lui Dumnezeu, Stăpânul lumilor!

[27:9] O, Moise! Eu sunt Dumnezeu, Puternicul, Înţeleptul.

[27:10] Aruncă-ţi toiagul!” Când Moise îl văzu scuturându-se precum ginni, o rupse la fugă fără să se mai întoarcă. “O, Moise! Nu-ţi fie teamă! Trimişii nu se tem de Mine,

[27:11] în afară de cei nedrepţi. Eu sunt Iertătorul, Milostivul pentru cei care au întors răului binele.

[27:12] Bagă-ţi mâna în deschizătura mantiei şi va ieşi albă, fără nici un beteşug. Acesta este unul dintre cele nouă semne pentru Faraon şi poporul său. Ei sunt stricaţi.”

[27:13] Când semnele Noastre vin la ei să-l facă să vadă, ei spun: “Aceasta este o vrajă!”

[27:14] Ei s-au lepădat de ele pe nedrept şi cu trufie, chiar dacă în străfundul lor credeau cu tărie. Vezi cum a fost sfârşitul celor care-au semănat stricăciunea!

[27:15] Noi le-am dăruit ştiinţa lui David şi lui Solomon. Ei spuneau: “Laudă lui Dumnezeu care ne-a dat întâietate asupra multora din robii Săi credincioşi!”

[27:16] Solomon l-a moştenit pe David şi spuse: “O, voi oameni! Am fost învăţaţi limba zburătoarelor. Am fost copleşiţi cu bunuri de tot soiul. Cu adevărat aceasta este din harul de netăgăduit.”

[27:17] Şi i se adunară oştirile lui Solomon din ginni, oameni şi zburătoare şi se orânduiră.

[27:18] Când ajunseră în Valea Furnicilor, o furnică spuse: “O, voi furnici! Intraţi în lăcaşurile voastre ca să nu vă strivească Solomon şi oştirile sale fără să-şi dea seama.”

[27:19] Solomon zâmbi cu voioşie la spusa ei şi spuse la rândul său: “Domnul meu! Îngăduie-mi să-Ţi mulţumesc pentru harul ce l-ai pogorât asupra mea şi asupra părinţilor mei şi să săvârşesc binele ce Ţie Ţi-ar aduce mulţumire. În milostivenia Ta, lasă-mă să intru între robii Tăi cei drepţi.”

[27:20] Solomon cercetă zburătoarele, apoi spuse: “De ce oare n-am văzut pupăza? Oare este din cei care lipsesc?

[27:21] O voi osândi la aprigă osândă, o voi înjunghia, de nu-mi va veni cu o împuternicire desluşită.”

[27:22] După un timp veni lângă el şi spuse: “Eu ştiu ceea ce tu nu ştii! Îţi aduc o veste sigură de la Saba.

[27:23] Am aflat acolo o femeie ce domneşte peste ei. A fost dăruită cu toate bunurile şi are un tron măreţ.

[27:24] Eu am aflat-o pe ea şi poporul ei prosternându-se înaintea soarelui şi nu înaintea lui Dumnezeu. Diavolul le-a împodobit faptele şi i-a îndepărtat de la Calea cea Dreaptă şi ei nu sunt drept călăuziţi!”

[27:25] De ce nu se prosternează înaintea lui Dumnezeu, Cel ce scoate la iveală cele ascunse din ceruri şi de pe pământ, Cel ce ştie ceea ce tăinuiţi şi ceea ce dezvăluiţi?

[27:26] Dumnezeu! Nu este dumnezeu afară de El! El este Domnul Tronului cel Mare!”

[27:27] Solomon spuse: “Vom vedea dacă ai spus adevărul ori ai minţit.

[27:28] Pleacă cu această carte a mea, aruncă-le-o, apoi ţine-te la o parte şi aşteaptă răspunsul lor.”

[27:29] Regina spuse: “O, voi, căpetenii ale poporului! O carte cinstită mi-a fost aruncată;

[27:30] ea vine de la Solomon, iat-o: “În numele lui Dumnezeu cel Milos şi Milostiv!

[27:31] Nu vă semeţiţi în faţa mea, ci către mine veniţi supuşi.”

[27:32] Ea mai spuse: “O, voi căpetenii ale poporului! Sfătuiţi-mă în această treabă, eu nu voi hotărî nimic fără ca voi să nu fiţi martori.”

[27:33] Ei au spus: “Noi avem putere şi mare vitejie, însă porunca este la tine, aşa că vezi ce vei porunci!”

[27:34] Ea spuse: “Când regii intră într-o cetate, o strică şi pe cei mai puternici locuitori ai ei îi umilesc. Aşa fac ei.

[27:35] Pe când eu, le voi trimite un dar şi voi aştepta ce-mi vor aduce înapoi solii.”

[27:36] Când solul veni la Solomon, acesta îi spuse: “Vreţi să mă ajutaţi cu averile voastre? Ceea ce Dumnezeu mi-a dăruit mie este mai bun decât ceea ce v-a dăruit vouă şi totuşi voi vă bucuraţi de darul vostru!

[27:37] Întoarce-te la ei! Vom veni asupra lor cu oştiri cărora nu se vor putea împotrivi. Îi vom alunga din ţinutul lor, umilindu-l şi atunci ei îşi vor vedea micimea.”

[27:38] Solomon a mai spus: “O, căpetenii ale poporului meu! Care dintre voi îmi va aduce tronul ei, înainte ca sabeeni să vină la mine supuşi?”

[27:39] Un ifrit, dintre ginni spuse: “Eu ţi-l voi aduce înainte să te ridici de pe locul tău. Eu sunt puternic pentru aceasta şi sunt vrednic de încredere.”

[27:40] Unul ce avea o ştiinţă a Cărţii spuse: “Eu ţi-l voi aduce înainte ca privirea ta să se întoarcă la tine.” Când Solomon îl văzu stând înaintea lui, spuse: “Acesta este harul Domnului meu care vrea să mă încerce: voi mulţumi ori voi tăgădui? Cel care mulţumeşte, să ştie că Domnul meu este Bogat, Dăruitor.”

[27:41] Solomon a mai spus: “Pociţi-l tronul şi atunci vom vedea dacă este călăuzită ori este dintre cei care nu se lasă călăuziţi.”

[27:42] Când ea a venit, i se spuse: “Acesta este tronul tău?” Ea spuse: “El pare a fi. Ştiinţa ne-a fost dăruită înainte şi acum suntem supuşi!”

[27:43] Cei cărora se închina în locul lui Dumnezeu o rătăciseră şi ea era astfel dintr-un popor de tăgăduitori.

[27:44] I se spuse: “Intră în palat!” Când îl văzu, crezu tulburată că este o mare de apă încât îşi dezveli coapsele. Solomon îi spuse: “Este un palat pavat cu cristal!” Ea spuse: “Domnul meu! Eu m-am nedreptăţit pe mine însămi. Împreună cu Solomon mă supun lui Dumnezeu, Domnul lumilor!”

[27:45] Noi l-am trimis la tamudiţi pe Salih, fratele lor: “Închinaţi-vă lui Dumnezeu!” Ei prinseră însă a se certa între ei şi a se împărţi în două tabere.

[27:46] Salih le spuse: “O, popor al meu! De ce vă grăbiţi să faceţi răul înaintea binelui? Dacă aţi cere iertare lui Dumnezeu, poate aţi fi miluiţi!”

[27:47] Ei au spus: “Noi avem o presimţire rea cu tine şi cu cei care sunt ca tine.” El le spuse: “Soarta voastră este în mâinile lui Dumnezeu, iar acum sunteţi puşi la încercare.”

[27:48] În cetate erau nouă inşi care semănau stricăciune pe pământ şi care nu făceau nimic drept.

[27:49] Ei au spus: “Juraţi-vă pe Dumnezeu că vom năvăli noaptea peste el şi ai săi, apoi vom spune celui ce va voi să-l răzbune: “Noi nu am fost martori la nimicirea alor săi. Noi spunem adevărul!”

[27:50] Ei au viclenit, însă şi Noi am viclenit fără ca ei să-şi dea seama.

[27:51] Vezi care a fost sfârşitul vicleşugului lor! Noi i-am nimicit pe ei şi pe poporul lor în întregime.

[27:52] Întru aceasta este un semn pentru poporul ce ştie.

[27:53] Noi i-am mântuit pe cei care credeau şi se temeau.

[27:54] Amintiţi-vă de Lot. El spuse poporului său: “Voi vă dedaţi desfrâului, atunci când vedeţi desluşit?

[27:55] Voi vă apropiaţi cu poftă de bărbaţi în loc de femei? Sunteţi un popor neştiutor.”

[27:56] Răspunsul poporului său a fost: “Alungaţi-l din cetatea voastră pe ai lui Lot, căci sunt oameni ce se cred neprihăniţi.”

[27:57] Noi l-am mântuit pe el şi pe ai săi în afară de femeia lui, căci am sortito să fie între cei rămaşi în urmă.

[27:58] Noi am trimis asupra lor o ploaie. Ce ploaie rea pentru cei cărora li s-a predicat!

[27:59] Spune: “Laudă lui Dumnezeu! Pace robilor Săi pe care El i-a ales!” Cine este mai bun: Dumnezeu ori cei pe care ei I-l alătură?

[27:60] El este Cel ce a creat cerurile şi pământul şi v-a trimis vouă din cer apă cu care facem să răsară grădini pline de frumuseţi şi ale căror copaci nu v-ar fi stat în putinţă să-l faceţi să răsară. Ori este alt dumnezeu alături de Dumnezeu?” Ei sunt însă un popor care Îi face Lui semeni.

[27:61] El este Cel ce a făcut pământul temei, Cel ce a făcut râurile pe el, Cel ce a pus munţii pe el şi o stavilă între cele două mări. Ori este alt dumnezeu alături de Dumnezeu? Cei mai mulţi însă nu ştiu!

[27:62] El este Cel ce răspunde oropsitului care Îl cheamă, Cel ce îndepărtează răul, Cel ce v-a făcut urmaşi pe pământ. Ori este alt dumnezeu alături de Dumnezeu? Puţini sunt cei care chibzuiesc!

[27:63] El este Cel ce vă călăuzeşte prin întunecimile uscatului şi ale mării. El este Cel ce trimite vânturile ca o veste înainte mergătoare milostiveniei Sale? Ori este alt dumnezeu alături de Dumnezeu? Înălţare lui Dumnezeu peste cei care Îi sunt alăturaţi!

[27:64] El este Cel ce dă la iveală făptura şi apoi o duce înapoi. El este Cel ce vă înzestrează din cer şi de pe pământ. Ori este alt dumnezeu alături de Dumnezeu? Spune: “Aduceţi dovada voastră, dacă spuneţi adevărul!”

[27:65] Spune: “Nimeni din ceruri şi de pe pământ nu cunoaşte Taina în afară de Dumnezeu. Ei nu presimt când vor fi înviaţi!

[27:66] Mai mult chiar! Ei nu ştiu nimic din Viaţa de Apoi de care se îndoiesc şi faţă de ea sunt orbi.

[27:67] Cei care tăgăduiesc spun: “Când vom fi ţărână ca şi taţii noştri, vom mai fi oare scoşi?

[27:68] Ni s-a făgăduit aşa precum li s-a făgăduit şi taţilor noştri odinioară. Acestea nu sunt decât poveşti ale celor dintâi!”

[27:69] Spune: “Străbateţi pământul şi vedeţi care a fost sfârşitul nelegiuiţilor!”

[27:70] Nu te mâhni pentru ei! Nu te îngrijora de vicleşugurile lor!

[27:71] Ei spun: “Pe când va fi această făgăduială, dacă spuneţi adevărul?”

[27:72] Spune: “Poate ca cea căreia îi doriţi venirea degrabă este chiar în spatele vostru, în parte.”

[27:73] Domnul tău este Stăpânul harului asupra oamenilor, însă cei mai mulţi nu Îi mulţumesc.

[27:74] Domnul tău cunoaşte ceea ce ascund inimile lor şi ceea ce destăinuiesc.

[27:75] Nimic nu este tăinuit în ceruri şi pe pământ care să nu fie scris într-o Carte desluşită.

[27:76] Acest Coran povesteşte fiilor lui Israel multe din cele asupra cărora ei se învrăjbeau,

[27:77] iar pentru credincioşi el este călăuzire şi milostivenie.

[27:78] Domnul tău va hotărî între ei prin judecata Sa. El este Puternicul, Ştiutorul.

[27:79] Încredinţează-te lui Dumnezeu, căci atunci vei fi în limpedele Adevăr.

[27:80] Tu nu îi vei putea face pe morţi să audă, precum nici pe cei surzi să audă Chemarea atunci când întorc spatele.

[27:81] Tu nu îi vei putea călăuzi pe orbi în rătăcirea lor. Tu nu-l vei face să audă decât pe cei care cred în semnele Noastre şi care se supun lui Dumnezeu.

[27:82] Când Cuvântul va cădea asupra lor, le vom scoate din pământ o fiară care va spune oamenilor că nu cred cu tărie în semnele Noastre.”

[27:83] În Ziua aceea vom aduna din fiece seminţie o grămadă din cei care au socotit semnele Noastre minciuni şi îi vor rândui.

[27:84] Când vor veni, Dumnezeu le va spune: “Nu aţi socotit semnele Mele minciuni fără să le fi cuprins cu ştiinţa? Ce aţi făcut, aşadar?”

[27:85] Cuvântul va cădea asupra lor, căci au fost nedrepţi, iar ei nu vor putea vorbi.

[27:86] Ei nu văd că le-am făcut noaptea să se odihnească şi ziua să vadă desluşit? Întru aceasta sunt semne pentru un popor care crede.

[27:87] În Ziua când se va sufla în trâmbiţă, cei care sunt în ceruri şi pe pământ vor fi îngroziţi în afară de cei pe care Dumnezeu vrea să-l izbăvească. Toţi vor veni către El smerindu-se.

[27:88] Vei vedea munţii pe care i-ai socotit înţepeniţi trecând ca norii. Acesta este zidirea lui Dumnezeu, Cel ce face totul desăvârşit. El este Cunoscător a ceea ce faceţi.

[27:89] Cei care vor veni în Ziua aceasta cu un bine, vor avea şi mai bine şi vor fi feriţi de orice groază.

[27:90] Cei care vor veni cu un rău, vor fi aruncaţi cu faţa în foc: “Sunteţi oare răsplătiţi pentru altceva decât pentru ceea ce aţi făcut?”

[27:91] “Mie mi s-a poruncit doar să mă închin Domnului acestei cetăţi pe care o sfinţit-o. Al Lui este totul! Mie mi s-a poruncit să fiu printre cei supuşi

[27:92] şi să recit Coranul.” Cel ce este bine călăuzit, este călăuzit pentru sufletul său. Spune celui rătăcit: “Eu sunt numai dintre predicatori!”

[27:93] Spune: “Laudă lui Dumnezeu! El vă va arăta curând semnele Sale şi voi le veţi cunoaşte.” Domnul tău nu este nepăsător la ceea ce faceţi.