Ash-Shu‘arâ’
În numele lui Dumnezeu cel Milos şi Milostiv.
[26:1] Ta. Sin. Mim.
[26:2] Acestea sunt versetele Cărţii desluşite!
[26:3] S-ar putea să te îmbolnăveşti de mâhnire fiindcă ei nu sunt credincioşi!
[26:4] Dacă am voi, am pogorî din cer un semn asupra lor şi grumazurile lor se vor pleca smerite înaintea lui.
[26:5] Nici o nouă amintire de la Milostivul nu le va veni fără ca ei să nu-l întoarcă spatele.
[26:6] Ei hulesc acum, însă curând le vor veni proorocirile despre ceea ce ei batjocoresc.
[26:7] Oare ei nu văd pământul? Câte soiuri folositoare am făcut să răsară pe el!
[26:8] Întru aceasta este un semn, însă cei mai mulţi nu sunt credincioşi.
[26:9] Domnul tău este Puternicul, Milostivul.
[26:10] Domnul tău l-a strigat pe Moise: “Du-te la poporul nedrept,
[26:11] poporul lui Faraon. Oare ei nu se tem?”
[26:12] El spuse: “Domnul meu! Mă tem că mă vor socoti mincinos.
[26:13] Inima mi se strânge, limba mi se împleticeşte. Trimite-l pe Aaron!
[26:14] Ei vor arunca asupra mea vreun păcat şi îmi este teamă că mă vor ucide”
[26:15] Dumnezeu spuse: “Ba nu! Plecaţi amândoi cu semnele Noastre. Vom fi cu voi şi vom asculta.
[26:16] Duceţi-vă amândoi la Faraon şi spuneţi-l: “Noi suntem solia Domnului lumilor!
[26:17] Trimite-l cu noi pe fiii lui Israel!”
[26:18] Faraon spuse: “Nu te-am crescut între noi pe când erai copil? N-ai petrecut între noi ani din viaţa ta?
[26:19] Tu ai făcut apoi fapta pe care ai făcut-o, căci eşti dintre cei nemulţumitori.”
[26:20] Moise spuse: “Am făcut-o pe când eram între cei rătăciţi.
[26:21] Am fugit de la voi, căci îmi era frică de voi. Domnul meu mi-a dăruit înţelepciunea şi m-a rânduit între trimişi.
[26:22] Oare binefacerea pe care mi-ai arătat-o să fie aceea că ai robit pe fiii lui Israel?”
[26:23] Faraon spuse:”Cine este, aşadar, Domnul lumilor?”
[26:24] Moise spuse: “Este Domnul cerurilor şi al pământului şi a ceea ce se află între ele. O, dacă aţi crede cu tărie!”
[26:25] Faraon spuse suitei sale: “Aţi auzit?”
[26:26] Moise spuse: “Este Domnul vostru, Domnul strămoşilor voştri dintâi.”
[26:27] Faraon spuse: “Trimisul ce v-a fost trimis este nebun.”
[26:28] Moise spuse: “El este Domnul Răsăritului şi al Asfinţitului şi a ceea ce se află între ele. O, dacă aţi pricepe!”
[26:29] Faraon spuse: “Dacă îţi iei alt dumnezeu în locul meu, te voi arunca între întemniţaţi.”
[26:30] Moise spuse: “Şi dacă îţi voi aduce un lucru fără tăgadă?”
[26:31] Faraon spuse: “Adu-l dacă eşti sincer!”
[26:32] Atunci îşi aruncă toiagul şi iată-l un adevărat balaur!
[26:33] El întinde mâna şi iat-o albă pentru cei care priveau!
[26:34] Faraon spuse căpeteniilor care îl înconjurau: “Acesta este un vrăjitor iscusit!
[26:35] El vrea să vă alunge din ţinutul vostru prin vraja sa. Ce porunciţi?”
[26:36] Ei au răspuns: “Spune-le să aştepte, el şi fratele său şi trimite solii în cetăţi să-l adune
[26:37] şi să-ţi aducă pe toţi vrăjitorii iscusiţi.”
[26:38] Fură adunaţi toţi vrăjitorii la vremea din ziua hotărâtă
[26:39] şi li se spuse oamenilor: “V-aţi adunat?
[26:40] Poate îi vom urma pe vrăjitori, dacă vor ieşi învingători.”
[26:41] Vrăjitorii i-au spus lui Faraon apropiindu-se: “De vom ieşi învingători, vom căpăta vreo răsplată?”
[26:42] “Da şi veţi fi în suita mea.”
[26:43] Moise le spuse: “Aruncaţi ce aveţi de aruncat.”
[26:44] Ei îşi aruncară funiile şi toiegele spunând: “Prin puterea lui Faraon, vom fi învingători!”
[26:45] Moise îşi aruncă toiagul şi acesta înghiţi ceea ce ei născociseră.
[26:46] Vrăjitorii căzură atunci în genunchi
[26:47] spunând: “Noi credem în Domnul lumilor!
[26:48] Domnul lui Moise şi al lui Aaron!”
[26:49] Faraon spuse: “Voi aţi crezut în El înainte ca eu să vă dau îngăduinţa, căci El este mai marele vostru care v-a învăţat vrăjitoria. Veţi afla curând! Voi pune să vi se taie mâinile şi picioarele în curmeziş, iar apoi voi pune să vă răstignească pe toţi”
[26:50] Ei spuseră: “Nu ne pasă, căci noi la Domnul nostru ne întoarcem.
[26:51] Noi cu tărie dorim ca Domnul nostru să ne ierte nouă greşelile noastre, căci noi suntem întâii credincioşi.”
[26:52] Noi i-am dezvăluit lui Moise: “Pleacă cu robii Mei noaptea. Veţi fi urmăriţi.”
[26:53] Faraon îşi trimise adunători în cetăţi:
[26:54] “Aceştia nu sunt decât o ceată mică
[26:55] şi sunt foarte furioşi pe noi,
[26:56] însă noi suntem mulţi şi cu mintea trează.”
[26:57] Noi i-am izgonit din grădini, de la izvoare,
[26:58] de la comori şi de la loc îmbelşugat.
[26:59] Astfel Noi le-am dat moştenire fiilor lui Israel.
[26:60] I-au urmărit înspre Răsărit.
[26:61] Când cele două gloate se zăriră, soţii lui Moise spuseră: “Suntem ajunşi din urmă!”
[26:62] Moise spuse: “Ba nu! Domnul meu este cu mine şi El mă va călăuzi!
[26:63] Noi i-am dezvăluit atunci lui Moise: “Loveşte marea cu toiagu-ţi.” Ea se va despica atunci şi fiece parte va fi asemenea unui munte grozav.
[26:64] Noi i-am lăsat pe ceilalţi să se apropie,
[26:65] în timp ce pe Moise l-am mântuit cu cei care se aflau cu el,
[26:66] i-am înecat pe cei care îi urmăreau.
[26:67] Întru aceasta este un semn, însă cei mai mulţi nu sunt credincioşi.
[26:68] Domnul tău, El este Puternicul, Milostivul.
[26:69] Istoriseşte-le povestea lui Abraham!
[26:70] El spuse tatălui său şi poporului său: “Cui vă închinaţi voi?”
[26:71] Ei spuseră: “Ne închinăm unor idoli, de care rămânem legaţi.”
[26:72] El spuse: “Vă aud când îi chemaţi?
[26:73] Vă folosesc ori vă păgubesc?”
[26:74] Ei spuseră: “Nu! Noi i-am aflat şi pe taţii noştri făcând la fel.”
[26:75] El spuse: “Aţi văzut la ce vă închinaţi,
[26:76] voi şi strămoşii voştri dintâi?
[26:77] Aceşti idoli îmi sunt vrăjmaşi şi nu Domnul lumilor
[26:78] care m-a creat. El este Cel ce mă călăuzeşte;
[26:79] El este Cel ce mă hrăneşte şi mă adapă;
[26:80] El este Cel ce mă lecuieşte când sunt bolnav;
[26:81] El este Cel ce mă va da morţii şi El mă va învia;
[26:82] El este Cel ce aşa râvnesc îmi va ierta mie greşelile mele în Ziua judecăţii.
[26:83] Domnul meu! Dăruieşte-mi înţelepciunea şi rânduieşte-mă între cei drepţi.
[26:84] Fă-mi o limbă ce va vesti Adevărul celor care va să vină.
[26:85] Rânduieşte-mă printre moştenitorii Grădinii plăcerilor.
[26:86] Iartă-l tatălui meu, căci el a fost dintre cei rătăciţi.
[26:87] Nu mă ruşina în Ziua când (oamenii) vor fi sculaţi,
[26:88] în Ziua când nici averile, nici copiii nu vor sluji la nimic,
[26:89] în afara celor care vin la Dumnezeu cu o inimă curată.”
[26:90] Grădinile vor fi apropiate de cei temători,
[26:91] iar Iadul va fi ivit celor rătăciţi.
[26:92] Li se va spune: “Unde sunt cei cărora vă închinaţi în locul lui Dumnezeu?
[26:93] Vă vor ajuta pe voi ori se vor ajuta pe ei înşişi?”
[26:94] Vor fi repeziţi în Gheena, ei şi toţi rătăciţii,
[26:95] precum şi toate oştirile lui Iblis.
[26:96] Ei vor spune certându-se între ei:
[26:97] “Pe Dumnezeu! Noi ne aflam într-o rătăcire vădită
[26:98] când ne socoteam deopotrivă cu Domnul lumilor!
[26:99] Numai cei nelegiuiţi ne-au rătăcit!
[26:100] Noi nu avem nici un mijlocitor,
[26:101] nici un prieten zelos!
[26:102] Dacă ar mai fi pentru noi întoarcere, atunci am fi credincioşi!”
[26:103] Întru aceasta este un semn, însă cei mai mulţi nu sunt credincioşi.
[26:104] Domnul tău, El este Puternicul, Milostivul.
[26:105] Poporul lui Noe i-a socotit pe trimişi mincinoşi,
[26:106] când fratele lor Noe le spuse: “Nu vă temeţi, oare?
[26:107] Eu, vouă, vă sunt trimis vrednic de încredere.
[26:108] Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-mi ascultare!
[26:109] Eu nu vă cer răsplată, căci răsplata mea se află la Domnul lumilor.
[26:110] Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-mi ascultare!”
[26:111] Ei spuseră: “Să credem în tine, când cei care te urmează sunt cei prea-umili?”
[26:112] El spuse: “Nu am ştiinţă de ceea ce fac ei,
[26:113] numai Domnul meu îi poate judeca. O, dacă v-aţi da seama!
[26:114] Eu nu-l alung pe credincioşi,
[26:115] căci eu nu sunt decât un predicator cu vorbă limpede.”
[26:116] Ei spuseră: “Dacă nu încetezi, o, Noe, vei fi omorât cu pietre!”
[26:117] El spuse: “Domnul meu! Poporul meu m-a socotit mincinos.
[26:118] Judecă între mine şi ei. Mântuieşte-mă pe mine şi pe credincioşii ce sunt cu mine.”
[26:119] Noi l-am mântuit pe el şi pe cei care erau cu el pe arca încărcată,
[26:120] şi i-am înecat apoi pe cei rămaşi.
[26:121] Întru aceasta este un semn, însă cei mai mulţi nu sunt credincioşi.
[26:122] Domnul tău, El este Puternicul, Milostivul.
[26:123] Adiţii i-au socotit pe trimişi mincinoşi,
[26:124] când Hud, fratele lor le spuse: “Nu vă temeţi, oare?”
[26:125] Eu vouă vă sunt trimis vrednic de încredere.
[26:126] Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-mi ascultare.
[26:127] Eu nu vă cer răsplată, căci răsplata mea se află la Domnul lumilor.
[26:128] Veţi zidi pe fiece înălţime un semn ca să vă jucaţi?
[26:129] Vă veţi face întărituri ca şi cum aţi veşnici?
[26:130] Când loviţi, loviţi ca nişte despoţi?
[26:131] Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-mi ascultare.
[26:132] Temeţi-vă de Cel ce v-a dăruit ceea ce ştiţi,
[26:133] de Cel ce v-a dăruit dobitoace şi copii,
[26:134] grădini şi izvoare.
[26:135] Eu mă tem pentru voi de osânda unei Zile mari.”
[26:136] “Deopotrivă ne este dacă ne ţii predici ori dacă nu ne ţii!
[26:137] Aceasta nu este decât felul de a fi al celor dintâi şi
[26:138] noi nu vom fi osândiţi.”
[26:139] Ei l-au socotit mincinos şi Noi, atunci, i-am nimicit. Întru aceasta este un semn, însă cei mai mulţi nu sunt credincioşi.
[26:140] Domnul tău, El este Puternicul, Milostivul.
[26:141] Tamudiţii i-au socotit pe trimişi mincinoşi,
[26:142] când Salih, fratele lor, le spuse: “Nu vă temeţi, oare?
[26:143] Eu vouă vă sunt trimis vrednic de încredere.
[26:144] Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-mi ascultare!
[26:145] Eu nu vă cer răsplată, căci răsplata mea se află la Domnul lumilor.
[26:146] Veţi fi lăsaţi oare să vă tihnească ceea ce aveţi aici
[26:147] grădini şi izvoare,
[26:148] holde şi curmali cu ciorchini grei?
[26:149] Vă scobiţi cu îndemânare case în munţi?
[26:150] Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-mi ascultare.
[26:151] Nu ascultaţi porunca celor necumpătaţi
[26:152] care seamănă stricăciune pe pământ şi nu fac nimic drept.”
[26:153] Ei spuseră: “Tu eşti dintre cei vrăjiţi!
[26:154] Şi fiindcă eşti un om asemenea nouă, adu-ne un semn, dacă spui adevărul!”
[26:155] El spuse: “Această cămilă va bea şi voi veţi bea, fiecare în ziua hotărâtă.
[26:156] Nu-l faceţi nici un rău, căci o osândă într-o zi mare vă va lua.”
[26:157] Ei o ologiră, însă dimineaţa se căiră,
[26:158] căci osânda îi luă. Întru aceasta este un semn, însă cei mai mulţi nu sunt credincioşi.
[26:159] Domnul tău, El este Puternicul, Milostivul.
[26:160] Poporul lui Lot i-a socotit pe trimişi mincinoşi,
[26:161] când Lot, fratele lor, le spuse: “Nu vă temeţi, oare?
[26:162] Eu, vouă, vă sunt trimis vrednic de încredere.
[26:163] Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-mi ascultare.
[26:164] Eu nu vă cer răsplată, căci răsplata mea se află la Domnul lumilor.
[26:165] Vă apropiaţi de bărbaţii din aceste lumi
[26:166] părăsindu-vă soţiile, create vouă de Domnul vostru? Sunteţi un popor călcător al legii.”
[26:167] Ei spuseră: “Dacă nu încetezi, o, Lot, vei fi izgonit.”
[26:168] El spuse: “Urăsc fapta voastră!
[26:169] Domnul meu! Mântuieşte-mă pe mine şi pe ai mei de ceea ce fac ei.”
[26:170] Noi l-am mântuit pe el şi pe toţi ai săi,
[26:171] în afara unei bătrâne rămase în urmă,
[26:172] şi i-am stârpit apoi pe ceilalţi,
[26:173] trimiţând asupra lor o ploaie. Rea a fost ploaia pentru cei cărora li s-a predicat!
[26:174] Întru aceasta este un semn, însă cei mai mulţi nu sunt credincioşi.
[26:175] Domnul tău, El este Puternicul, Milostivul.
[26:176] Oamenii din al’Aika i-au socotit pe trimişi mincinoşi,
[26:177] când Şu’aib le spuse: “Nu vă temeţi, oare?
[26:178] Eu, vouă, vă sunt trimis vrednic de încredere.
[26:179] Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-mi ascultare.
[26:180] Eu nu vă cer răsplată, căci răsplata mea se află la Domnul lumilor.
[26:181] Fiţi cinstiţi la măsură şi nu fiţi dintre cei păgubitori.
[26:182] Cântăriţi cu drept cântar.
[26:183] Nu-l păgubiţi pe oamenii în avutul lor. Nu săvârşiţi fărădelegi pe pământ, semănând stricăciune!
[26:184] Temeţi-vă de Cel ce v-a creat pe voi şi pe leaturile dintâi.”
[26:185] Ei spuseră: “Tu eşti dintre cei vrăjiţi!
[26:186] Şi fiindcă nu eşti decât un om asemenea vouă, noi gândim că eşti dintre mincinoşi.
[26:187] Prăvale cerul în bucăţi asupra noastră, dacă spui adevărul!”
[26:188] El spuse: “Domnul meu ştie prea bine ceea ce faceţi.”
[26:189] Ei l-au socotit pe Şu’aib mincinos, însă i-a luat osânda zilei Întunecării. Şi a fost osânda unei zile mari.
[26:190] Întru aceasta este un semn, însă cei mai mulţi nu sunt credincioşi.
[26:191] Domnul tău, El este Puternicul, Milostivul.
[26:192] El este o pogorâre de la Domnul lumilor.
[26:193] Duhul lui credincios a pogorât cu el
[26:194] asupra inimii tale ca tu să fii dintre predicatori,
[26:195] într-o limbă arabă desluşită.
[26:196] Aceasta se află deja în Psalmii celor dintâi.
[26:197] Nu este pentru ei un semn pe care învăţaţii fiilor lui Israel îl cunosc?
[26:198] Dacă l-am fi pogorât asupra unui străin
[26:199] şi li l-ar fi citit, ei n-ar fi crezut.
[26:200] Astfel îi tăiem drum în inimile nelegiuiţilor,
[26:201] însă ei nu cred în el, până ce nu văd osânda cea dureroasă
[26:202] ce le va veni deodată, fără ca ei să presimtă.
[26:203] Ei vor spune atunci: “Ni se mai dă un răgaz?”
[26:204] Ei cer venirea osândei Noastre degrabă?
[26:205] Chiar de le dăruim bucurii ani de zile, tu nu vezi că
[26:206] tot vine la ei ceea ce li s-a făgăduit şi
[26:207] îndestularea nu le va mai fi de nici un folos?
[26:208] Noi n-am nimicit nici o cetate care să nu fi avut predicatori.
[26:209] întru amintire, căci Noi nu suntem nedrepţi.
[26:210] Nu diavolii s-au pogorât cu el!
[26:211] Acesta nu le este pe plac, însă sunt neputincioşi!
[26:212] Ei vor fi îndepărtaţi de la ascultarea lui.
[26:213] Nu chema alt dumnezeu alături de Dumnezeu, căci astfel vei fi printre cei osândiţi.
[26:214] Previne-l pe cei mai apropiaţi din obştea ta!
[26:215] Coboară-ţi aripa asupra credincioşilor care te urmează.
[26:216] Spune-le când nu-ţi dau ascultare: “Eu n-am nici o vină pentru ceea ce faceţi!”
[26:217] Încrede-te în Puternicul, Milostivul.
[26:218] El te vede când te ridici
[26:219] şi când te vânzoleşti printre cei prosternaţi.
[26:220] El este Auzitorul, Ştiutorul!
[26:221] Să vă dau de ştire asupra cui vor pogorî diavolii?
[26:222] Ei pogoară asupra oricărui clevetitor păcătos!
[26:223] Ei ciulesc urechea., însă cei mai mulţi sunt mincinoşi.
[26:224] Şi poeţii! Ei sunt urmaţi doar de cei care se rătăcesc.
[26:225] Nu-l vezi oare? Ei aiurează în fiece vale,
[26:226] spunând ceea ce nu fac,
[26:227] în afară de cei care cred şi săvârşesc fapte bune şi-L amintesc pe Dumnezeu adesea şi se apără când sunt nedreptăţiţi. Cei nedrepţi vor cunoaşte curând pe ce parte s-au întors!
