11? SURAT HUD
11 SURAT HUD (1)
Mekkană [52]; 123 versete)
În numele lui Allah Cel Milostiv, Îndurător
1. Alif, Lam, Ra? (2). Aceasta este o Carte ale cărei versete sunt bine întocmite, apoi tâlcuite de către un Înţelept, Bineştiutor [Hakim, Khabir].
2. Nu-L adoraţi decât pe Allah! Iar eu (3) sunt [trimis] pentru voi de la El, ca prevenitor şi vestitor de bine. (4)
3. Rugaţi-vă de iertare la Domnul vostru (5), apoi întoarceţi-vă, căindu-vă, la El! (6) El vă va ajuta să vă bucuraţi de o plăcere frumoasă până la un timp anumit (7) şi-i va da fiecăruia care merită răsplata cuvenită. Însă dacă vă veţi întoarce (8), eu mă tem pentru voi de chinul unei Zile mari. (9) 4. La Allah este întoarcerea voastră (10) şi El este cu putere peste toate.
5. Ei îşi închid piepturile, pentru a se ascunde de El. Dar chiar dacă se învelesc ei, ascunzându-se în veşmintele lor, El ştie atât ceea ce ţin ei ascuns (11), cât şi ceea ce destăinuiesc ei (12), căci El este Bineştiutor [? Alim] al lăuntrului piepturilor.
1) Numele trimisului neamului? Ad (vezi v. 50 şi 7:65).
2) Vezi nota la 2:1.
3) Vorbeşte Profetul Muhammed.
4) Vă avertizez asupra urmărilor idolatriei şi vă vestesc răsplata credinţei în Allah Cel Unic.
5) Pentru idolatria voastră.
6) Cu supunere.
7) Până la moarte.
8) Dacă vă veţi îndepărta de la credinţa în Allah Cel Unic.
9) Ziua Judecăţii de Apoi.
10) În Lumea de Apoi.
11) În inimi.
12) Prin viu grai.
11? SURAT HUD
6. Şi nu este vieţuitoare pe pământ a cărei hrană să nu fie în grija lui Allah. El ştie locul ei de sălaş şi locul în care ea va muri. Totul este într-o Carte desluşită. (13)
7. El este cel care a creat cerurile şi pământul în şase zile – în vreme ce Tronul Său era pe apă (14) – pentru ca să vă cerce care dintre voi este mai bun în făptuire. Iar dacă Tu spui (15):? Veţi fi voi înviaţi după moarte? Cei care nu cred, vor zice:? Aceasta nu este decât vrăjitorie vădită?
8. Iar dacă Noi întârziem osândirea lor până la un timp anumit, atunci ei zic (16):? Ce o opreşte pe ea? (17) Dar în ziua când va veni la ei, nici unul dintre ei nu va mai fi ferit [de ea] şi îi va cuprinde ceea ce ei au luat în derâdere.
9. Dacă Noi îi dăm omului să guste îndurare din partea Noastră, iar apoi o luăm de la el, atunci el este deznădăjduit şi nemulţumitor.
10. Dacă, însă, Noi îi dăm să guste bucurie după ce l-a atins o nenorocire, atunci el va zice:? S-au dus relele (18) de la mine?! Şi el va fi bucuros şi mândru,
11. Mai puţin aceia care sunt cu răbdare (19) şi săvârşesc fapte bune.
Şi aceia vor avea parte de iertare (20) şi de răsplată mare.
12. S-ar putea ca tu (21) să neglijezi o parte din ceea ce îţi este revelat (22) şi pieptul tău să fie strâns la ea (23), când ei vor zice:? De ce nu s-a pogorât asupra lui o comoară? Sau? De ce nu a venit împreună cu el un înger? (24) Tu nu eşti decât un prevenitor, iar Allah este a toate ocrotitor.
13) Tablele păstrate.
14) Tronul şi apa au fost create înaintea cerurilor şi a pământului.
15) Mekkanilor.
16) În batjocură.
17) Pedeapsa.
18) Adică nenorocirile cauzatoare de rău.
19) Care suportă nenorocirile, cu credinţa în Allah şi supunere faţă de El.
20) Pentru păcatele lor.
21) Muhammed.
22) Din Coran.
23) La citirea acestei părţi.
24) Pentru a confirma mesajul Său.
11? SURAT HUD
13. Sau vor zice ei:? El l-a născocit?! (25) Spune:? Aşadar, aduceţi voi zece sure (26), asemeni lui, născocite [de voi] şi chemaţi pe cine puteţi, afară de Allah, dacă sunteţi voi întru dreptate?!
14. Şi dacă nu vă răspund ei, atunci aflaţi că a fost trimis (27) prin ştiinţa lui Allah şi că nu există altă divinitate în afară de El! Oare voi sunteţi supuşi [lui Allah, musulmani]? (28)
15. Pe aceia care doresc viaţa lumească şi podoaba ei îi vom răsplăti Noi după faptele lor în ea, fără să li se scadă lor nimic din ele.
16. Aceştia sunt cei care nu vor avea în Lumea de Apoi decât numai Focul. Şi zadarnic va fi ceea ce au săvârşit ei în ea (29) şi în deşert va fi ceea ce au făcut.
17. Şi oare acela care se bizuie pe un semn desluşit (30) de la Domnul său şi care este recitat de un martor din partea Sa (31), în vreme ce înainte de el (32) a fost Cartea lui Moise (33) drept ghid şi îndurare [este mai bun decât acela care nu se bizuie pe nici un semn]? Aceştia cred în el (34), însă acele cete care nu cred în el (35) au drept făgăduinţă Focul.
Nu fi în îndoială asupra lui (36), căci el este Adevărul de la Domnul tău, dar cei mai mulţi dintre oameni nu cred!
18. Şi cine este mai nelegiuit decât acela care născoceşte pe seama lui Allah minciună? Aceia vor fi aduşi dinaintea Domnului lor şi vor zice martorii (37):? Aceştia sunt cei care au minţit împotriva Domnului lor?! Blestemul lui Allah asupra nelegiuiţilor 25) El a născocit Coranul, care nu este de la Allah.
26) Capitole din Coran.
27) Coranul.
28) Credeţi în Allah Cel Unic şi în Trimisul Său?
29) În această lume.
30) Coranul.
31) Arhanghelul Gavriil.
32) De Coran.
33) Tora.
34) În Coran.
35) Mekkanii şi sprijinitorii lor idolatri.
36) Asupra Coranului.
37) Îngerii şi profeţii.
11? SURAT HUD
19. Care împiedică de la calea lui Allah şi încearcă să o facă strâmbă. Ei sunt cei care nu cred în Viaţa de Apoi!
20. Aceia nu pot să-[L] facă neputincios pe pământ (38)! Şi ei nu au alţi aliaţi pentru ei (39), afară de Allah, iar pedeapsa lor va fi îndoită. Ei nu au putut să audă (40) şi nu au văzut (41).
21. Aceia sunt cei care şi-au pierdut sufletele lor (42) şi s-a îndepărtat de ei ceea ce ei au născocit (43).
22. Fără îndoială în Lumea de Apoi ei vor fi cei mai pierduţi.
23. Aceia care cred şi săvârşesc fapte bune şi se umilesc înaintea Domnului lor, aceia sunt oaspeţii Raiului şi în el vor avea sălaş veşnic.
24. Asemănarea între cele două cete (44) este ca şi cea a orbului şi surdului cu cel care vede şi aude. Oare sunt cele două egale, la comparaţie? De ce nu luaţi voi aminte?
25. Noi l-am trimis pe Noe la neamul său [şi a zis el]:? Eu sunt pentru voi prevenitor limpede,
26. Pentru ca voi să nu-L adoraţi decât pe Allah, căci eu mă tem pentru voi (45) de chinul unei zile dureroase?
27. Dar au zis căpeteniile din neamul lui, care nu au crezut:? Noi nu vedem în tine decât un om ca şi noi şi nu vedem să te fi urmat pe tine decât aceia care sunt vrednici de dispreţ dintre noi şi fără pic de chibzuinţă. Noi nu vedem să aveţi (46) nici un merit faţă de noi, ci vă socotim mai degrabă nişte mincinoşi?! 38) Nu-L pot împiedica să-i pedepsească.
39) Care să-i apere de pedeapsa Lui.
40) Să audă Adevărul.
41) Prefăcându-se orbi faţă de semnele lui Allah.
42) Din cauza credinţei în idoli.
43) Au dispărut zeii pe a căror mijlocire se bizuiseră şi nu le-au mai fost de nici un folos.
44) Credincioşii şi necredincioşii.
45) Dacă adoraţi pe altcineva în afară de El.
46) Se adresează lui Noe şi adepţilor săi.
11? SURAT HUD
28. A zis el:? O, neam al meu! Ce credeţi voi? (47) Dacă eu am o dovadă limpede de la Domnul meu şi El mi-a dat îndurare de la El, dar ochilor voştri ea le scapă, oare să vă silim noi la aceasta, dacă voi o urâţi?
29. O, neam al meu! Eu nu vă cer vouă vreo avere în schimb (48), căci răsplata mea nu se află decât la Allah. Şi nici nu-i voi alunga eu pe cei care cred, căci ei Îl vor întâlni pe Domnul lor (49). Însă eu văd că voi sunteţi un neam de ignoranţi!
30. O, neam al meu! Cine mă va ajuta pe mine împotriva [pedepsei] lui Allah dacă eu i-aş alunga? Voi nu vă daţi seama?
31. Şi eu nu vă spun că eu am comorile lui Allah şi eu nu ştiu neştiutul. Nici nu spun că eu sunt un înger şi nici nu spun acelora pe care ochii voştri îi dispreţuiesc că Allah nu le va dărui lor bine. Allah ştie mai bine ce se află în sufletele lor, iar eu aş fi, aşadar, dintre cei nelegiuiţi?! 32. Au zis ei (50):? O, Noe! Te-ai certat cu noi şi prea mult te-ai certat.
Adu-ne nouă cele cu care ne ameninţi (51), dacă tu eşti dintre cei care spun adevărul?!
33. Le-a răspuns el:? O să vi le aducă Allah dacă El voieşte, iar voi nu-L veţi putea împiedica (52)!
34. Şi sfatul meu nu vă este spre folos – de aş vrea să vă sfătuiesc dacă Allah voieşte să vă ducă în rătăcire. El este stăpânul vostru şi la El veţi fi întorşi?!
35. Sau zic ei:? L-a născocit?! Spune:? Dacă eu l-am născocit, atunci eu răspund pentru păcatul meu, însă eu sunt slobod de cele pe care le săvârşiţi?!
47) Spuneţi-mi!
48) În schimbul propovăduirii credinţei în Allah Cel Unic şi transmiterii mesajului.
49) În Ziua Învierii; şi vor fi ei atunci răsplătiţi, în vreme ce adversarii lor vor fi pedepsiţi.
50) Neamul său i-a zis lui.
51) Pedeapsa.
52) Fugind de El sau împiedicându-L.
11? SURAT HUD
36. Şi i s-a revelat lui Noe:? Nu vor crede din neamul tău decât aceia care deja au crezut, dar tu nu te întrista pentru ceea ce fac ei!
37. Şi fă-ţi arca sub ochii Noştri şi după inspiraţia Noastră şi nu-Mi mai pomeni (53) despre cei care au fost nelegiuiţi, căci ei sunt înecaţi?! (54)
38. Lucra el la corabie şi de câte ori trecea pe lângă el câte o căpetenie din neamul său, îl luau în derâdere. Însă el le-a zis:? Dacă râdeţi de noi (55), vom râde şi noi de voi (56), asemenea cum râdeţi.
39. Şi veţi afla voi cui îi va veni chinul care-l va umili (57) şi peste cine va veni chinul dăinuitor (58)?!
40. Iar când a venit porunca Noastră şi s-a învolburat cuptorul, am spus Noi:? Adu pe ea din fiecare [seminţie] câte doi soţi şi familia ta afară de cei împotriva cărora hotărârea (59) a fost deja dată – şi pe cei care au crezut? Însă nu au crezut împreună cu el decât puţini.
41. Şi a zis el:? Urcaţi-vă pe ea! În numele lui Allah va fi mersul ei şi oprirea ei! Domnul meu este Iertător, Îndurător [Ghafur, Rahim]?! 42. Şi când a purces cu ei printre valuri ca munţii, l-a strigat Noe pe fiul său, care stătea deoparte:? O, fiul meu! Urcă împreună cu noi (60), nu fi laolaltă cu necredincioşii?! 43. Dar a răspuns [fiul]:? Voi găsi refugiu pe un munte ce mă va apăra de apă? I-a zis [atunci]:? Astăzi nu este apărător de porunca lui Allah, afară de acela cu care El este îndurător?! Şi valurile i-au despărţit pe ei doi, iar el (61) a fost printre cei înecaţi!
53) Nu interveni pentru ei.
54) Sunt condamnaţi la înec.
55) Că ne construim corabie.
56) Din pricina ignoranţei voastre.
57) În această viaţă.
58) În Viaţa de Apoi.
59) De a fi înecaţi, din pricina nelegiuirii lor.
60) Îmbrăţişând credinţa noastră.
61) Fiul lui Noe.
11? SURAT HUD
44. Şi s-a grăit (62):? O, pământule! Înghite apa ta?! Şi? O, cerule!
Încetează [cu ploaia]?! Şi a scăzut apa şi s-a împlinit porunca (63), iar ea s-a aşezat pe muntele Al-Judi. Şi s-a grăit:? Piară neamul de nelegiuiţi?!
45. Şi L-a chemat Noe pe Domnul său şi a zis:? Doamne, fiul meu este din familia mea! Făgăduinţa Ta este Adevărul, iar Tu eşti cel mai drept dintre cei drepţi?!
46. A zis (64):? O, Noe! El nu este din stirpea ta. Aceasta [pe care a săvârşit-o el] este o faptă necinstită. Nu-mi cere aceea despre care tu nu ai ştiinţă (65)! Eu te îndemn pentru ca tu să nu fi printre cei nepricepuţi (66)?! 47. Atunci a zis (67):? Doamne, eu caut iertare la Tine că Te întreb despre ceea ce nu s-ar cuveni să Te întreb, iar de nu mă vei ierta şi nu vei fi îndurător cu mine, voi fi printre cei pierduţi?
48. S-a fost zis (68):? O, Noe! Coboară cu pace din partea Noastră şi cu binecuvântări asupra ta şi asupra comunităţilor ce se vor ivi dintre acei care sunt cu tine. Iar alte comunităţi le vom lăsa să aibă parte de bucurie trecătoare şi pe ele le va ajunge apoi chin dureros [venind] de la Noi.
49. Acestea sunt câteva veşti despre cele neştiute [de oameni](69), pe care Noi ţi le revelăm şi pe care nu le-aţi ştiut nici tu, nici neamul tău, mai înainte de aceasta (70). Deci fii răbdător (71), căci sfârşitul (72) va fi al celor temători [de Allah]!
62) Cel care a poruncit era Allah.
63) Au scăpat cei care au scăpat şi au pierit cei care au pierit.
64) Allah Preaînaltul.
65) Nu ştii dacă este un lucru adevărat sau neadevărat.
66) Te opresc, ca prin această întrebare despre lucruri pe care nu le cunoşti, să fii dintre cei nepricepuţi.
67) Noe.
68) A venit porunca lui Allah să coboare de pe corabie împreună cu cei şi cele care se aflau cu el.
69) Qurayşiţii.
70) Mai înainte de a ţi le vesti ţie, adică înainte de revelarea Coranului.
71) Arată răbdare faţă de trimiterea mesajului şi faţă de necazurile pe care ţi le pricinuieşte neamul tău, aşa cum a răbdat şi Noe!
72) Izbânda în această lume şi fericirea veşnică în Viaţa de Apoi.
11? SURAT HUD
50. Şi [Noi l-am trimis] la [neamul]? Ad pe fratele lor Hud (73), care a zis:? O, neam al meu! Adoraţi-L pe Allah! Voi nu aveţi [altă] divinitate în afară de El! Voi sunteţi doar născocitori [de minciuni]! (74) 51. O, neam al meu! Eu nu vă cer pentru aceasta răsplată, ci răsplata mea este numai la Acela care m-a creat. Oare voi nu pricepeţi?
52. O, neam al meu! Rugaţi-vă de iertare Domnului vostru (75), apoi căiţi-vă faţă de El (76), pentru ca El să trimită asupra voastră cerul încărcat de ploaie şi să sporească puterea voastră cu putere! Şi nu vă abateţi (77) ca nişte mari păcătoşi (78)?! 53. Au zis ei:? O, Hud! Nu ne-ai adus nouă un semn desluşit, iar noi nu-i vom părăsi pe zeii noştri (79), pentru cuvântul tău (80) şi nici nu vom fi cu credinţă în tine! (81)
54. Noi nu zicem decât că te-a ajuns (82) un rău de la unul din zeii noştri (83)?! A zis el:? Eu Îl iau pe Allah ca martor şi voi, de asemenea, fiţi martori că eu sunt nevinovat pentru ceea ce voi luaţi ca asociaţi (84) 55. În locul Lui! Deci vicleniţi cu toţii (85) împotriva mea, fără să-mi daţi nici un răgaz (86)!
56. Eu mă încred în Allah – Domnul meu şi Domnul vostru! Şi nu este vietate pe care El să nu o ţină de chica ei (87). Domnul meu este pe drumul cel drept! (88)
73) Adică pe unul dintre ei.
74) Prin a face din idoli asociaţi ai lui Allah şi intermediari la El.
75) Pentru idolatria voastră.
76) Pentru adorarea altora în afara Lui.
77) De la cele la care vă chem.
78) Pentru stăruinţa în păcatele voastre.
79) Pe idolii noştri.
80) Dând ascultare vorbelor tale.
81) Nu te credem pe tine.
82) Te-a atins.
83) Unul dintre zeii noştri te-a lovit pe tine cu nebunia.
84) Hud se declară nevinovat pentru că ei cred în altcineva decât în Allah.
85) Şi voi şi zeităţile voastre.
86) Dacă sunteţi în stare să uneltiţi împotriva mea şi să mă ucideţi.
87) Asupra căreia să nu aibă stăpânire şi putere.
88) Domnul meu este drept în judecata Lui.
11? SURAT HUD
57. Iar de vă veţi întoarce, eu nu am făcut decât să vă aduc cele cu care am fost trimis la voi (89). Şi Domnul meu va lăsa să urmeze după voi un alt neam (90), fără ca voi să-I aduceţi Lui vreun rău (91). Iar Domnul meu este peste toate Păzitor (92)?! 58. Şi când a venit porunca Noastră, i-am mântuit Noi pe Hud şi pe cei care credeau împreună cu el, prin mila Noastră şi i-am mântuit de osândă cruntă (93)!
59. Aceştia sunt [neamul]? Ad. Ei au tăgăduit semnele Domnului lor şi nu au dat ascultare trimişilor Săi şi au urmat ei (94) porunca oricărui tiran îndărătnic.
60. Şi au fost ei urmăriţi de un blestem în această lume şi în Ziua Învierii (95). [Neamul]? Ad nu a crezut în Domnul lor (96). Departe cu? Ad, neamul lui Hud (97)!
61. Şi [Noi] am trimis la Thamud pe fratele lor Salih (98), care a zis:? O, neam al meu! Adoraţi-L pe Allah! Voi nu aveţi altă divinitate în afară de El! El v-a creat pe voi din pământ şi v-a dat vouă să locuiţi pe el.
Rugaţi-L pe El de iertare (99) şi căiţi-vă la El! Domnul meu este Apropiat (100) [şi] El este Cel care Răspunde Întotdeauna (101)?! 89) Mesajul cu care am fost trimis la voi.
90) Vă va nimici şi va lăsa să urmeze după voi un alt neam, moştenindu-vă casele şi averile.
91) Ci aducându-vă rău doar vouă înşivă.
92) Stăpânitor căruia nu-I rămâne nimic necunoscut.
93) I-am mântuit de la pieirea care le-a venit de la vânturile pe care le-am trimis împotriva lor vreme de şapte nopţi şi opt zile.
94) Au dat ascultare căpeteniilor lor şi celor care i-au chemat să nu creadă în trimişi.
95) Şi în Lumea de Apoi.
96) Adorând pe altcineva în locul Lui.
97) Blestemaţi şi condamnaţi la pieire să fie ei!
98) Care a fost unul din tribul lor.
99) Pentru idolatria voastră.
100) De îndurare faţă de cel care Îi cere iertare.
101) Qarib, Mujib; Răspunde cererii lui.
11? SURAT HUD
62. Ei au zis:? O, Salih! Ai fost tu înainte de aceasta dorit peste noi.
Dar oare, ne opreşti tu să adorăm ceea ce au adorat părinţii noştri (102)? Noi suntem într-o îndoială tulburătoare cu privire la cele la care ne chemi?!
63. A zis el:? O, neam al meu! Ce ziceţi voi (103), dacă eu am o dovadă limpede de la Domnul meu, care mi-a dăruit şi îndurare (104) de la El!
Cine mă va apăra pe mine de Allah (105), dacă eu nu m-aş supune Lui?
Voi nu-mi sporiţi decât pierderea (106)!
64. O, neam al meu! Iată această cămilă de la Allah, care este un semn desluşit pentru voi! (107) Lăsaţi-o să pască pe pământul lui Allah şi nu o atingeţi cu nici un rău, căci vă va lovi pe voi osândă apropiată?! 65. Însă ei au înjunghiat-o (108) şi atunci le-a zis el (109):? Mai bucuraţi-vă în casele voastre [încă] trei zile! Aceasta este o făgăduinţă fără de minciună?! 66. Şi când a venit porunca Noastră (110), i-am mântuit Noi pe Salih şi pe cei care au crezut împreună cu el, prin îndurarea Noastră, de ruşinea acelei zile. Domnul tău este Cel Puternic [şi] Tare [Al-Qawiyy, Al-? Aziz].
67. Şi pe cei nelegiuiţi i-a lovit strigătul tunător (111) şi au căzut [morţi], în casele lor, cu faţa în jos (112),
68. Ca şi când nu ar fi locuit [niciodată] în belşug în ele. Într-adevăr, neamul] Thamud nu a crezut în Stăpânul lor! Ducă-se Thamud (113)!
102) Idolii pe care i-au adorat ei?
103) Spuneţi-mi!
104) Aici cu sensul de profeţie.
105) De pedeapsa Lui.
106) Dacă vă voi urma în rătăcirea voastră, sau dacă nu vă vestesc ceea ce mi-a fost revelat.
107) Allah a trimis-o ca semn doveditor al adevărului profeţiei mele, căci ea se deosebeşte de toate celelalte cămile.
108) De fapt, cămila a fost înjunghiată de o parte dintre ei, însă Allah a socotit că tot neamul lui Salih a luat parte la această faptă, întrucât a dorit-o.
109) Salih.
110) Adică? Pedeapsa Noastră?
111) Care a venit dinspre cer, aducând cataclismul.
112) Nemişcaţi, morţi, cu feţele spre pământ.
113) Blestemul şi pieirea lor, pentru că ei s-au îndepărtat de la calea lui Allah!
11? SURAT HUD
69. Şi au venit trimişii Noştri (114) la Avraam cu veste bună (115). Au zis ei:? Pace?! (116) Şi le-a răspuns el:? Pace [vouă]?! Şi nu a pregetat să aducă un viţel fript.
70. Şi când a văzut că mâinile lor nu se întind spre el (117), a devenit bănuitor şi l-a cuprins frica de ei. Dar ei au zis:? Nu-ţi fie frică! (118) Noi am fost trimişi la neamul lui Lot?! (119)
71. Şi muierea lui (120) stătea în picioare şi a râs ea (121). Noi i l-am vestit pe Isaac, iar după el pe Iacob.
72. Ci ea a zis:? Vai mie! O să nasc eu când sunt o muiere bătrână, iar bărbatul meu e un moşneag?! Acesta este cu adevărat un lucru ciudat?! (122)
73. Dar ei au zis:? Te miri tu de hotărârea lui Allah? (123) Îndurarea şi binecuvântarea lui Allah asupra voastră, o, locuitori ai acestei case (124)! El este cu adevărat Cel Vrednic de Laudă [şi] Cel Vrednic de Glorie [Hamid, Majid]!
74. Şi când i-a trecut lui Avraam frica şi i-a venit vestea cea bună, a vorbit el cu Noi [în apărarea] neamului lui Lot.
75. Avraam era blând, căinător şi rugător.
76.? O, Avraam (125), renunţă la aceasta, căci hotărârea Domnului tău a venit (126), iar asupra lor se va abate o osândă nestrămutată?
77. Şi când trimişii Noştri au venit la Lot, s-a simţit stingherit, neştiind ce să facă. Şi a zis el:? Aceasta este o zi cumplită?
114) Îngerii pe care i-am trimis să nimicească neamul lui Lot.
115) Vestea că va avea urmaşi de la soţia lui, Sara.
116) (În semn de) salut.
117) Pentru a mânca, fiindcă ei erau îngeri cu chip de bărbaţi şi îngerii nu mănâncă.
118) Se subînţelege: Noi nu mâncăm pentru că suntem îngeri.
119) Pentru a-l nimici.
120) Sara, soţia lui Avraam.
121) Bucurându-se că va nimici neamul lui Lot.
122) Neobişnuit.
123) De atotputernicia Lui?
124) Familia lui Avraam.
125) I s-a zis lui: O, Avraam!
126) Hotărârea de a nimici neamul lui Lot.
11? SURAT HUD
78. Şi s-a grăbit neamul său către el, după ce până atunci săvârşiseră fapte rele (127). Şi le-a zis el (128):? O, neam al meu! Acestea sunt fiicele mele şi ele sunt mai curate pentru voi (129). Fiţi cu frică de Allah şi nu mă faceţi de ocară faţă de oaspeţii mei! Oare nu este printre voi un bărbat chibzuit? (130)? 79. Dar ei au zis:? Tu ştii că nu avem nevoie de fiicele tale şi tu ştii ceea ce voim noi?!
80. A zis el (131):? O, de-aş avea eu putere asupra voastră sau de-aş găsi un sprijin temut?!
81. Au zis (132):? O, Lot! Noi suntem trimişii Domnului tău! Ei nu vor putea niciodată să ajungă la tine. Deci purcede cu stirpea ta la vreme de noapte (133) şi să nu se întoarcă nici unul dintre voi [pentru a privi înapoi], afară numai de muierea ta, pe care o va lovi ceea ce îi loveşte pe ei. Ceea ce îi ameninţă pe ei se va întâmpla în zori (134). Şi oare nu este dimineaţa aproape? 82. Şi când a venit hotărârea Noastră (135), am făcut Noi ca partea ei (136) de sus să fie partea ei de dedesubt şi am trimis asupra ei ploaie de pietre de lut [ars](137), una după alta,
83. Însemnate de Domnul tău (138). Şi ele (139) nu sunt departe de cei nelegiuiţi.
127) Se destrăbălaseră între ei.
128) Lot.
129) A vrut să-i apere pe oaspeţii săi, propunându-le bărbaţilor din neamul său să le ia de soţii şi să renunţe la practicile homosexuale.
130) Care să renunţe la faptele urâte şi să fie călăuzit pe calea cea bună?
131) Lot.
132) Îngerii.
133) Când lumea este cufundată în somn.
134) Adică pieirea lor.
135) Adică pedeapsa Noastră.
136) A cetăţii Sodoma.
137) Lut ars şi împietrit.
138) Însemnate cu numele destinatarilor.
139) Aceste pietre.
11? SURAT HUD
84. Şi [l-am trimis Noi] la [neamul] Madyan (140) pe fratele lor (141) Şuayb, care [le-] a zis:? O, neam al meu! Adoraţi-L voi pe Allah, căci nu există altă divinitate în afară de El! Şi nu micşoraţi măsura şi greutatea! Eu vă văd întru bine, (142) dar eu mă tem pentru voi de chinul unei zile care [le] va cuprinde [pe toate](143).
85. O, neam al meu! Daţi măsura şi greutatea întreagă, cu dreptate şi nu le scădeţi oamenilor din lucrurile [cuvenite] lor şi nu purcedeţi pe pământ ca stricători!
86. Ceea ce vă rămâne din partea lui Allah este mai bun pentru voi (144), dacă sunteţi credincioşi. Iar eu nu sunt păzitor peste voi?! 87. Au zis ei:? O, Şuayb! Oare rugăciunile tale (145) îţi poruncesc ca noi să ne lepădăm de ceea ce au adorat părinţii noştri (146) şi să nu facem ceea ce voim cu averile noastre? Tu (147) doară eşti milostiv şi chibzuit?!
88. A zis el:? O, neam al meu! Vedeţi voi (148) dacă eu am o dovadă limpede de la Domnul meu, care mi-a dăruit din partea Sa avere frumoasă? (149) Eu nu voiesc să fac ceea ce vă opresc vouă. Eu nu voiesc decât îndreptarea [voastră], atâta cât pot. Iar izbânda mea nu este decât de la Allah. În El mă încred şi la El mă întorc.
89. O, neam al meu! Să nu vă împingă la păcat vrajba ce mi-o arătaţi, ca să vă lovească ceea ce a lovit neamul lui Noe (150), sau neamul lui Hud (151), sau neamul lui Salih (152)! Iar neamul lui Lot nu este departe de voi (153)!
140) Zona situată în partea nordică a Peninsulei Arabe – între Hidjaz şi Şam.
141) Unul din neamul lor.
142) Vă văd trăind în belşug şi bogăţie şi nu aveţi nevoie să furaţi.
143) În care nu va scăpa nimeni de pieire.
144) Câştigul cinstit şi legal este mai bun pentru voi decât să mâncaţi bunurile oamenilor pe nedrept.
145) Religia ta.
146) Idolii lor.
147) Şuayb.
148) Spuneţi-mi voi!
149) Se subînţelege: În acest caz, voi credeţi că eu nu trebuie să vă poruncesc să nu adoraţi idoli şi să măsuraţi cu dreptate?
150) Înecul, ca urmare a potopului.
151) Vânturile violente.
152) Zgomotul tunător.
153) Istoria lui Lot este destul de recentă, iar Madyan nu e prea departe de Sodoma, aşa încât aţi auzit de nenorocirea care s-a abătut asupra lor.
11? SURAT HUD
90. Şi rugaţi-vă de iertare Domnului vostru (154), apoi căiţi-vă faţă de El (155), Căci Domnul meu este Îndurător [şi] Binevoitor [Rahim, Wadud]?!
91. Au zis:? O, Şuayb! Noi nu pricepem prea multe din ceea ce ne grăieşti tu şi te socotim slab printre noi (156). Şi de n-ar fi clanul tău (157), noi te-am ucide cu pietre, căci tu nu ai nici o putere asupra noastră (158)?! 92. A zis el (159):? O, neam al meu! Oare clanul meu are mai mult preţ la voi decât Allah (160), căruia voi Îi întoarceţi spatele (161)? Domnul meu cuprinde [cu ştiinţa Sa] tot ceea ce faceţi voi.
93. O, neam al meu! Faceţi după putinţa voastră şi voi face şi eu [tot la fel] şi veţi afla voi asupra cui se va abate o osândă care-l va înjosi şi cine este mincinos. Aşteptaţi şi voi aştepta şi eu împreună cu voi?! 94. Şi când a venit porunca Noastră (162), i-am izbăvit Noi pe Şuayb şi pe cei care au crezut împreună cu el, prin îndurarea Noastră, în vreme ce pe cei care au rămas nelegiuiţi i-a lovit strigătul tunător şi au căzut [morţi], în casele lor, cu faţa în jos (163), 95. Ca şi cum nu ar fi locuit în ele, în belşug, [niciodată]. Departe cu Madyan (164), aşa cum departe s-a dus şi neamul Thamud (165)!
96. Şi l-am trimis Noi pe Moise, cu semnele Noastre şi cu putere vădită (166),
97. La Faraon şi la căpeteniile sale. Însă ei (167) au urmat orânduiala lui Faraon, dar rânduiala lui Faraon nu era cu dreptate.
154) Să vă ierte pentru credinţa în idoli.
155) Adoraţi-L numai pe El.
156) Neputincios, dacă am voi să-ţi facem ceva rău.
157) Care este de o credinţă cu noi.
158) Ca să te respectăm şi să te protejăm împotriva lapidării.
159) Şuayb.
160) Decât porunca, revelaţia şi religia Lui?
161) L-aţi uitat şi Îl trataţi ca pe ceva aruncat în spatele vostru.
162) De a-i nimici pe necredincioşi.
163) Allah a nimicit neamul Thamud prin zgomotul tunător şi ei au rămas fără viaţă, nemişcaţi, pe genunchii lor.
164) Să piară Madyan!
165) Departe de îndurarea lui Allah, pierind.
166) Aluzie la minunile pe care le-a săvârşit Moise.
167) Neamul lui Faraon.
11? SURAT HUD
98. Şi va merge el înaintea neamului său în Ziua Învierii şi-i va călăuzi pe ei către Foc. Şi ce rău loc va fi acesta spre care sunt ei duşi! (168) 99. Şi vor fi urmăriţi în această [lume] şi în Ziua Judecăţii de blestem.
Şi ce rău dar va fi acesta care le este menit (169)!
100. Acestea sunt dintre veştile cetăţilor pe care ţi le povestim [o, Muhammed]! [Parte] din ele sunt încă în picioare, [parte din ele] sunt şterse.
101. Noi nu le-am făcut nici o nedreptate (170), ci ei înşişi s-au nedreptăţit (171). Şi nu le-au fost de nici un folos zeii lor, pe care i-au adorat în locul lui Allah, când a venit porunca Domnului tău, ci nu au făcut ei decât să le sporească puterea de a pricinui pierderi (172).
102. Astfel este pedeapsa Domnului tău când El pedepseşte cetăţile, dacă ele sunt nelegiuite! Iar pedeapsa Lui este dureroasă şi aspră!
103. Întru aceasta este un semn (173) pentru acela care se teme de chinul din Ziua de Apoi. Aceasta este o Zi în care oamenii vor fi adunaţi! Aceasta este o Zi mărturisită (174)!
104. Şi Noi nu o lăsăm să întârzie (175) decât numai până la un termen hotărât (176)!
105. În Ziua ce va veni (177), nu va grăi nici un suflet, decât numai cu voia Lui (178). Şi unii dintre ei vor fi osândiţi (179), iar [alţii] fericiţi (180)!
168) În limba arabă, cuvintele folosite cu sensul de? A călăuzi? Şi? A duce? Din acest verset au sensul de a conduce spre un izvor, spre o sursă de apă pentru poto-lirea setei, iar? Locul? Pomenit aici ar trebui să fie tocmai? Izvorul? Dar ei sunt, de fapt, călăuziţi spre focul Infernului.
169) Adică blestemul, atât în această lume, cât şi în Lumea de Apoi.
170) Nimicindu-i.
171) Prin credinţa în idoli şi prin nelegiuire.
172) Pierderi şi distrugeri.
173) O pildă.
174) Toată lumea a aflat de lucrurile care se vor întâmpla în această Zi.
175) Este vorba de această Zi.
176) Pentru un interval de timp limitat.
177) Ziua Învierii.
178) A lui Allah.
179) Cei din Infern.
180) Cei din Paradis.
11? SURAT HUD
106. În ce-i priveşte, cei care vor fi osândiţi se vor afla în Foc, unde ei vor avea parte de geamăt şi de suspin;
107. În veci vor sălăşlui în el (181), cât vor dăinui cerurile şi pământul, doar dacă Domnul tău va voi altfel, căci Domnul tău face tot ceea ce El voieşte.
108. În ce-i priveşte, cei care vor fi fericiţi se vor afla în Rai; în veci vor sălăşlui în el, cât vor dăinui cerurile şi pământul, doar dacă Domnul tău va voi altfel. [Acesta va fi] un dar neîntrerupt.
109. Nu sta la îndoială cu privire la ceea ce adoră aceia (182)! Ei nu adoră alta decât ceea ce au adorat părinţii lor mai înainte. Iar Noi le vom da partea lor fără nici o micşorare (183).
110. Noi i-am dat deja lui Moise Cartea (184) şi s-au ivit neînţelegeri asupra ei (185). Şi de n-ar fi fost mai dinainte un cuvânt de la Domnul tău (186), [totul] ar fi fost hotărât pentru ei (187). Dar ei (188) sunt în îndoială tulburătoare asupra lui (189).
111. Şi pe fiecare îl va răsplăti Domnul tău pe deplin pentru faptele sale (190), căci El este Bineştiutor [Khabir] a ceea ce fac ei (191).
112. Deci rămâi pe calea cea dreaptă, aşa cum ţi s-a poruncit (192), laolaltă cu aceia care s-au căit împreună cu tine (193)! Şi nu treceţi peste limite (194), fiindcă El este Cel care Vede Bine [Basir] ceea ce faceţi (195)!
181) În Infern.
182) Politeiştii.
183) Pedeapsa ce li se cuvine.
184) Tora.
185) Unii au crezut în ea, iar alţii nu au crezut, aşa cum au făcut şi mekkanii în legătură cu Coranul.
186) Hotărârea lui Allah de a amâna pedeapsa până în Ziua Judecăţii de Apoi.
187) Ar fi fost ei nimiciţi numaidecât.
188) Mekkanii.
189) Asupra Coranului.
190) Pe fiecare din cele două grupuri aflate în conflict în legătură cu Coranul, adică cei care cred în el şi cei care nu cred în el.
191) Nu-I rămâne Lui nimic necunoscut din ceea ce fac ei.
192) Acţionând în conformitate cu porunca lui Allah şi propovăduind credinţa în El, aşa cum ţi s-a poruncit în Coran.
193) Dreptcredincioşii care au renunţat la credinţa în idoli.
194) Nu treceţi dincolo de limitele pe care vi le-a hotărât Allah.
195) Şi vă va răsplăti după ceea ce săvârşiţi.
11? SURAT HUD
113. Şi nu înclinaţi (196) către cei care sunt nelegiuiţi (197), ca să nu vă atingă Focul! Voi nu aveţi alţi aliaţi (198) afară de Allah şi apoi voi nu veţi fi ajutaţi.
114. Şi împlineşte Rugăciunea [As-Salat] la cele două capete ale zilei (199) şi la anumite ceasuri din noapte! Faptele bune (200) le alungă pe cele rele. Aceasta este reamintirea (201) pentru cei care cugetă (202)!
115. Şi fii statornic în răbdare (203), fiindcă Allah nu lasă să se piardă răsplata făcătorilor de bine!
116. Şi oare nu au fost printre neamurile de dinaintea voastră oameni virtuoşi care au oprit de la stricăciuni pe acest pământ – în afară de puţini dintre ei pe care Noi i-am izbăvit? Iar cei care au fost nedrepţi au trăit mai departe în îmbuibare şi au fost ei mai păcătoşi (204).
117. Şi Domnul tău nu ar fi nimicit cetăţile, cu nedreptate, dacă locuitorii lor ar fi săvârşit fapte bune.
118. Şi dacă Domnul tău ar fi voit, i-ar fi făcut pe toţi oamenii o singură comunitate (205). Dar ei nu încetează să fie în neînţelegere (206), 119. Afară de aceia cu care Domnul tău a fost îndurător (207). Şi de aceea i-a creat pe ei (208). Şi se va împlini cuvântul Domnului tău:? Voi umple Gheena cu djinni şi cu oameni (209) laolaltă?!
196) Inimile voastre să nu încline către ei şi să nu vă încredeţi în ei.
197) Sunt nelegiuiţi faţă de ei înşişi, prin păcatele lor şi prin credinţa lor în idoli.198) Care să vă apere de pedeapsa lui Allah.
199) La începutul zilei [adică în zori] şi la sfârşitul ei.
200) Şi rugăciunile se numără printre ele.
201) Împlinirea rugăciunilor în momentele menţionate.
202) La făgăduinţa lui Allah şi doresc răsplata Lui şi la ameninţarea Lui şi se tem de pedeapsa Lui.
203) Suportă cu răbdare tot ceea ce întâmpini pe calea lui Allah.
204) Allah îi izbăveşte numai pe cei care opresc de la stricăciune.
205) O singură confesiune, cu aceeaşi credinţă.
206) În privinţa Adevărului; şi unii dintre ei sunt credincioşi, iar alţii sunt necredincioşi.
207) Şi i-a călăuzit pe drumul credinţei în Allah Cel Unic.
208) I-a creat pe oameni pentru a-i încerca în privinţa atitudinii lor faţă de Adevăr.
209) Dintre cei păcătoşi.
11? SURAT HUD
120. Şi în tot ce-ţi povestim ţie din veştile despre trimişi se află [pildă] cu care Noi întărim inima ta (210). Şi prin acestea (211) a venit la tine Adevărul, îndemnarea şi reamintirea pentru dreptcredincioşi (212).
121. Şi spune acelora care nu cred (213):? Faceţi după putinţa voastră (214) şi vom face şi Noi [tot la fel](215)!
122. Aşteptaţi (216) şi vom aştepta şi Noi?! (217).
123. Şi ale lui Allah sunt cele neştiute din ceruri şi de pre pământ (218). Şi la El se întorc toate lucrurile [pentru hotărâre](219).
Adoră-L, aşadar şi încrede-te în El! Şi Domnul tău nu este nebăgător de seamă faţă de ceea ce faceţi voi! (220)
210) Ca să rezişti în faţa durerilor provocate de neamul tău.
211) Prin această sură.
212) Pildă şi îndemn la ceea ce trebuie să facă ei, reamintindu-le cele ce s-au abătut asupra neamurilor anterioare.
213) În acest Adevăr.
214) Faceţi tot ceea ce puteţi, după bunul vostru plac.
215) Urmând ceea ce ne-a trimis Allah.
216) Urmările.
217) Izbânda care ni s-a promis.
218) Şi nu-I este nimic necunoscut din ceea ce se întâmplă în ele.
219) În Ziua Judecăţii de Apoi şi fiecare va fi răsplătit după faptele sale.
220) Tu şi neamul tău.
