Despre Netinav-împaratul

Împărățea la răsărit în India marele Por-împărat, și la amiazăzi domnea peste Persia marele Darie-împărat, iară Merliche-împărat stăpînea Râmul și tot Apusul cu toți craii ; și la Macedonia era Filip-craiul. Iară peste Eghipet împărățea Netinav-împărat, carele era filosof mare, și fermecător și cetitor de stele, și era atît de măiestru cît lua bunătățile și dulceața de la patru țări, adică : grâul, vinul, untul și mierea. Și era țara lui toată sănătoasă și plină de toată dulceața lumii ; iar în țările altora era tot foamete și boale grele ; cine mergea asupra lui Netinav nu-l putea bate, că făcea farmece, și bătea oștile, de fugeau și se risipeau și nu știau ce să facă ; și pe el nimenea nu-l putea birui.

Atunci se adunară acei patru crai la craiul avarilor, la un scaun și se sfătuiră zicînd :

Ce șă facem noi cu Netinav, împăratul Eghipetului ? Că iată cum ne sărăcește țările și noi nu putem să ne batem cu el, de farmecele lui !

Și așa scriseră ei carte la Darie-împărat peste perși, astfel:

„Scriem noi patru crai: craiul avarilor, craiul arapilor, împăratul cazîlvașilor și craiul etiopilor, la marele împărat Darie al Persiei, ca la un Dumnezeu al Dumnezeilor și împăratul împăraților. Aceasta-ți dăm de știre împărăției-tale că este un împărat la Eghipet, anume Netinav, carele atîta de fermecător este, încît ne-a luat toate bunătățile noastre; și el la oaste nu mai merge, ci-și mînă numai oștile sale, și bat oștile lui pe toate oștile noastre. Te rugăm cu capetele plecate pînă la pămînt să ne dai oastea ta întru putere, ca să-l scoatem din țara Eghipetului și să pui, împărăția-ta, împărat de la tine, că el este sterp și fii nu are, și noi ai tăi să fim.“

Darie-împărat, cetind cartea, se miră de Netinav și, milostivindu-se la cererea împăraților, strînse oaste mare. Și se sculă însuși Darie-împărat cu puterea lui și porni asupra lui Netinav la Eghipet, trimețînd solul său la cei patru crai ca să le spuie că el a plecat asupra lui Netinav. Iar ei, văzînd pe sol, s-au închinat la mila lui Darie-împărat. Și mergînd asupra lui Netinav cu toții, se apropiară de țara Eghipetului ; și văzură boierii lui Netinav, și alergă un boier anume Verveliș la Netinav și zise :

— O, Netinave-împărate ! Să știi că astăzi dai zile multe pentru puține, că astăzi, iată, marele împărat Darie cu toată oastea lui a venit la hotarul țării noastre.

Netinav zise :

— O, dragul meu Verveliș! nu bat oameni mulți războaiele, ci vitejii cei buni ; că sînt viteji între viteji, ca și cai între cai; iară tu te-ai speriat, ci nu te teme. Mergi la hotar și ține straja acolo, și la mine trimete glas, că eu voi repezi cărți pe la boieri, să se gătească de oaste și să se strîngă la Eghipet.

Și după aceasta, se duse Verveliș înapoi cu straja, iară Netinav făcu niște vrăjitorii, că topi ceară și o vărsă într-o tipsie de aur, și făcu oști de ceară ; și văzu Netinav oastea lui spartă, și văzu pe Dumnezeul Perșilor în Eghipet. Și zise Netinav :

— O, vai de tine, Eghipete ! În mulți ani te veseliși și bine petrecuși cu împăratul Netinav, ci de astăzi fi-veți robi perșilor lui Darie.

Și plânse Netinav-împărat și scrise carte :

„Scriu vouă, egiptenilor, că nu putui răbda să văd amarul vostru. Ci mă dusei de la voi bătrîn, și mă voi întoarce tînăr de treizeci de ani și scoate-vă-voi din mâna lui Darie-împărat.“

Și zise :

— Vai de acela care nădăjduiește spre vrăjitori : ca și acela ce se razimă de umbră, și cînd gîndește să se odihnească, cade jos.

Și puse stema în pat și cartea pe masă, și chemă pe bărbierul lui, și-i rase barba, mustățile și capul, și se îmbrăcă în haine proaste și ieși noaptea din Eghipet; și se duse la Filipus, cetate în Macedonia, și se făcu vrăjitor doftor, și ședea într-un loc dosnic în cetate.

Iar în urmă-i merseră egiptenii la curțile lui și nu-l găsiră ; ci găsiră stema în pat și cartea lui pe masă ; și mult plînseră pe Netinav. Și zidiră stâlp ¹ și-l vărsară în chipul lui Netinav, și-i puseră stema în cap, și cartea în mînă. Iară Darie-împărat luă Eghipetul, apoi se întoarse în Persia.