Într-un ostrov de mare, ştie Dumnezeu în care parte a lumii va fi şi acela, trăieşte o fată de jidov care e împovărată şi în toate zilele aşteaptă să nască, dar nu poate. De când petrece ea acolo nu se ştie, şi cauza pentru ce nu poate naşte este că e legată peste poale cu cercuri de fier şi numai atunci va putea naşte, când va fi aproape pieirea lumii, iar atunci va naşte pe Anticrist.
Anticrist va creşte ca din poveste, într-o zi ca în două şi în două ca în nouă şi când va fi june, va face minuni. Dumnezeu va astupa atunci toate izvoarele, râurile vor seca, aşa cât nu vor avea oamenii apă să beie. Anticrist va da cu toiagul în piatră şi va curge apă şi va striga pe oameni să beie; câţi vor alerga la el şi vor bea, toţi vor fi ai lui, deoarece acea apă nu va fi naturală, ci venin.
Atunci se va arăta şi Sfântul Ilie, care va striga către oameni:
Răbdaţi până la sfârşit, că vă veţi mântui!
Apoi va veni în ceată cu Anticrist, de către care va fi învins şi omorât şi din sângele lui se va aprinde pământul şi va arde de nouă coţi în afunzime.
După toate acestea, se va arăta şi dreptul judecător, toţi oamenii vor învia şi vor merge la judecată, acolo vor fi despărţiţi în două părţi, de o parte vor sta drepţii, de alta păcătoşii.
În urmă va veni satana cu slugile lui şi vor lua pe cei păcătoşi, bătându-l cu biciurile lor şi-l va duce până la un munte în care va fi o peştere şi îi va băga acolo, apoi va trimite Dumnezeu un vânt care va sufla toată cenuşa de pe pământ şi o va duce în uşa acelei peştere şi o va astupa. Acolo va fi iadul, iar pământul va rămâne, având culoarea aramei roşii.
Drepţii vor fi aduşi de către îngeri iar pe pământ, unde apoi vor trăi în vecii vecilor; raiul va fi pe pământ.