Până când va trăi lumea

Necuratul, care şi în ziua de azi e învrăjbit cu Dumnezeu, făcătorul cerului şi al pământului, vrând să prăpădească pământul, adică pe oamenii creştini, s-a rezemat odată pe coasta pământului şi a vrut să-l răstoarne în mare. Îngerii Domnului, băgând de seamă ce gânduri are, au proptit pământul cu aripile lor puternice, aşa încât, orişicât s-a necăjit Necuratul cu slugile lui nemernice, nici un rău nu a putut face, decât că l-a scuturat de vreo câteva ori. Oamenii, văzându-se în primejdie de moarte, au rugat pe Dumnezeu ca să-l scape de mânia.

Necuratului. Dumnezeu, căruia i-a fost milă de oameni, le-a făgăduit că le va sta în ajutor, dacă vor posti trei posturi. Oamenii s-au învoit. Le-a mai spus Dumnezeu, că cu cât oamenii vor ţine mai puţine posturi, cu atât şi spijinul va fi mai slab.

Făcându-se legătură între Dumnezeu şi creştini şi anume ca Dumnezeu să le pună patru străji la patru cornuri ale pământului, iar creştinii să ţină în schimb patru posturi, în care să nu mănânce decât mâncăruri de post, Dumnezeu se ţinu de făgăduială şi a pus patru serafimi cu săbii de foc, înarmaţi cu arme puternice şi îmbrăcaţi cu haine, pe care focul nu le arde şi glonţul nu le cuprinde.

Necuratul, văzând legătura făcută între Dumnezeu şi oameni, s-a mâniat aşa de rău, de numai foc şi pucioasă a scuipat şi aşa într-o mânie s-a aruncat asupra străjilor pământului, cu gând ca să-l omoare şi pământul să-l cufunde în fundul mării. Aruncându-se asupra străjilor, acestea, cu ajutorul armelor şi al lui Dumnezeu, au învins pe Necuratul şi, prinzându-l de brâu, l-au trântit aşa de tare, de a intrat până în fundul pământului, unde e şi azi.

De atunci, de câte ori îşi aduce Necuratul aminte de oamenii de pe pământ, încearcă să iasă deasupra, dar neputând de armele străjilor, se zvârcoleşte de se scutură tot pământul, iar de mânie scuipă numai foc, care de multe ori ajunge până la faţa pământului.

Creştinii însă, de când au cele patru străji, trăiesc odihniţi, nefiin-du-le teamă că se va prăpădi pământul. Aceasta aşa va fi mereu, cât timp oamenii vor ţine posturile; când însă oamenii îşi vor uita făgăduiala făcută lui Dumnezeu şi îşi vor lăsa legea, nici pământul nu va mai fi păzit, ci va fi lăsat în voia Necuratului, care apoi de bună seamă va prăpădi lumea, răsturnând-o în marea cea fără fund şi fără margini.