Cerul, posturile, rohmani

Mai întâi şi-ntâi, Soarele şi Luna mergeau pe sus, prin aer, nu prin cer cum merg acu şi le era tare greu. De aceea s-au rugat lui Dumnezeu să puie cerul deasupra, pentru ca să poată umbla. Sfinţii, cei şapte apostoli, au zis că ei vor face aceasta, numai dacă oamenii i-ar ajuta.

Legende cosmogonice şi i-ar ţine, să nu le mănânce carnea, să postească. De aceea sunt şapte posturi.

Sfinţii, şapte apostoli, s-au dus sub noi la rohmani, sub fundul mării; acolo este altă lume.

Dumnezeu le-a dat aripi şi ei au adus de acolo piatră şi mai scumpă decât a noastră, de au făcut cerul ca sticla şi i-au pus şapte stâlpi de piatră scumpă. Şi de aceea, că ţin cerul, asta e mare muncă, apostolii s-au rugat lui Dumnezeu ca să postească oamenii, să nu slăbească din puteri.

Posturile, adică sunt patru, iară ceilalţi trei stâlpi, care fac şapte posturi, sunt de ajutor; când slăbesc prea tare, ţin ei în locul lor.

Când a fost gata, s-au suit Soarele şi Luna în cer şi acum li-e mai uşor, căci merg ca pe podele; iar noi numai ca prin fereastră îi vedem. De aceea Soarele nici nu ne frige aşa tare, căci înainte tare ardea.

Dimineaţa până la amiazăzi îl trag în sus doisprezece boi, de acolo boii se întorc înapoi, iar la vale îl duc şapte iepuri.

Dar Luna şi Soarele, de ce gândiţi că sunt roşii când răsar? Pentru că sunt oameni şi li-e ruşine, căci oamenii le aruncă în faţă gunoi. Gunoiul e tare păcat a-l arunca în faţa lor, când răsar.

Share on Twitter Share on Facebook