Dumnezeu face plugul

Cică se jeluieşte Pământul către Dumnezeu:

Doamne, omul mă zgârie, mă taie de nu mai pot!

Rabdă, răspunse Dumnezeu, că acuma se îngraşă omul de pe tine; dar pe urmă te vei îngrăşa tu de pe el.

Se tânguiau lui Dumnezeu cei dintâi plugari, că n-au spor cu sapa.

Rugaţi-vă! Închinaţi-vă cu Doamne ajută, ca să aveţi spor.

Legende cosmogonice.

Au făcut oamenii aşa şi le-a dat Dumnezeu plugul, care până atuncea nu era cunoscut. Şi-au arat. După arat, au întrebat ei şi au mulţumit:

Unde să-l punem, Doamne?

Dumnezeu l-a pus la loc pe cer, unde vedem seara constelaţia Rariţele-Plugul (Orionul); şi acolo stă şi azi cel dintâi plug arătat oamenilor.

La începutul lumii a zis Dumnezeu către Pământ:

Tu, negrule Pământ, să hrăneşti cu ierburile mirositoare şi cu pomii cei roditori ce vor răsări din tine şi se vor hrăni din glia ta, pe toate vietăţile, dobitoacele şi pe toţi oamenii lumii.

Auzind Pământul această poruncă dumnezeiască, s-a cutremurat de frică, după care cutremur s-a schimbat neteda-l faţă în munţi şi văi şi a zis:

Doamne, mă prind să hrănesc, să cresc şi să adăpostesc toate ierburile, pomii, vietăţile şi dobitoacele lumii, dară nu mă prind să hrănesc şi sumedenia de om, ce va fi cu vremea pe pământ. Nu mă prind să hrănesc pe om, fiindcă el, rânduit de tine stăpân peste toate de pe pământ, nu va voi să mă lucreze şi să mă grijească şi aşa să-şi agonisească cele de trebuinţă gurii şi pântecelui, ci va aştepta ca toate să i le dau de-a gata, aşa cum s-ar zice „mură în gură”. De aceea, atotputernice Doamne, nu mă prind să-l hrănesc pe om; fă bine şi îndatoreşte cu aceasta pre luminosul soare, pre blânda lună, pre strălucitoarele stele sau pre întinsele şi nemărginitele mări.

Auzind Dumnezeu aceste cuvinte pline de griji, rostite de înspăi-măntatul Pământ, a cunoscut că el vorbeşte bine. De aceea a zis către dânsul:

Nu te teme, măcar că l-am pus pe om domn peste toată lumea, el totuşi va fi dator să lucreze. Şi numai dacă te va lucra, vei fi dator să-l hrăneşti. Dacă te-ai prins să hrăneşti şi să creşti toate făpturile lumii, apoi să ştii că am hotărât ca omul să-şi tragă hrana sa cea de căpetenie din acele făpturi, iară ce-l va fi de lipsă, să-l dai tu.

Auzind Pământul această orânduire preaînţeleaptă, se molcomi.

Share on Twitter Share on Facebook