Lucifer răzvrătit, este aruncat din cer

Dintre toţi îngerii şi arhanghelii lui Dumnezeu, s-a răzvrătit într-un rând unul numit Lucifer.

Acesta, nemaivoind să asculte pe Ziditor, a căutat să se ridice mai presus de dânsul. Dumnezeu, însă, ca să dea o pildă şi celorlalţi îngeri, l-a aruncat din înaltul cerului jos, pe el şi pe toţi cei părtaşi cu el la răzvrătire.

S-a întâmplat însă că în această cădere, Lucifer a luat cu sine şi ştima, haina cea sfântă de arhanghel, care nu putea să rămână la dânsul. De aceea, Dumnezeu a trimis pe Sfântul Mihail ca s-o ducă din nou în cer.

Sfântul Mihail s-a dus la diavol, s-a prefăcut prieten cu dânsul şi într-un rând s-au pornit amândoi ca să se scalde.

În apă a intrat întâi Lucifer şi s-a dat la fund. Arhanghelul Mihail a luat ştima şi a început să se ridice spre cer cu dânsa, văzând mai ales că Dumnezeu făcuse gheaţă pe deasupra apei.

Pe când se ridica, însă, Lucifer îşi dădu seama şi făcu aşa cum putu ca să spargă gheaţa. O sparse şi, cu toate că îşi rupse aripile, putu, totuşi, să zboare după Sfântul Mihail şi să-l apuce de picior, dar din această prindere nu rămase decât cu o bucăţică de carne din talpă.

Lucifer se scoborî pe pământ, iar Arhanghelul Mihail ajunse cu bine în cer, ducând lui Dumnezeu ştima arhanghelească.

De la această întâmplare ne-a rămas nouă oamenilor scobitura pe care o avem în talpa piciorului, lipsa cărnii rupte din talpa Sfântului Mihail de către Necurat.