Biserica de la Căuşani

A fost demult, tare demult, pe când turcii se credeau stăpâni în Moldova.

Fără îngăduinţa sultanului şi a vizirilor, oamenii au început să facă acest lăcaş pe ascuns, pe jumătate în pământ şi de o formă atât de simplă.

Şi atunci când călăreţii Porţii întrebau ce se zideşte, li se răspundea, că un hambar pentru grâne.

Apoi după ce a fost zidită, acel de cunoştea vrăjitoria culorilor a zugrăvit chipuri cu priviri omeneşti.

Odată turcii au călcat pragul, au băgat în biserica aceasta cai.

Careva din locuitorii Căuşanilor de atunci le-a dat cailor de mâncare şi ce le-o fi dat, numai el ştie, că toţi caii turcilor au pierit.

Văzând una ca aceasta, turcii ce au făcut? Au pus mâna pe iatagane, pe suliţe şi, înfuriaţi, au scos ochii tuturor sfinţilor.

Aşa vor fi pedepsiţi toţi acei care au văzut şi au tăcut! Dar oamenii nu s-au înfricoşat.

Şi a rămas taina aceea şi astăzi neaflată.