Poveste

Apoi se zice că Maica Domnului gătea cămaşă fiului ei, lui Isus Hristos.

Şi cămaşa aceea era necroită, nici atinsă de foarfece. Şi nu era cusută nici atinsă de ac. Cu mâna ei preasfântă, Maica Domnului gătea cămaşa numai dintr-un fir. Şi acel fir era subţire, subţire, mai subţire decât părul capului. Era fir tors de mâna Maicii Domnului. Cum sta Născătoarea aşa şi lucra, un păianjen o văzu şi văzu şi firul cel subţire. Ciudos şi îndrăzneţ, veni înaintea ei şi-l zise:

Ce te fuduleşti cu meşteşugul tău? Eu pot toarce şi mai subţire decât tine.

Buna Fecioară îl privi zâmbind şi-l zise răutăciosului păianjen:

De vei toarce cum ai zis, să fii tu rege pe neamul tău de animale, iar de nu, apoi alt canon nu-ţi dau, decât din tors să te hrăneşti şi din fire de tort să-ţi împleteşti capcana.

Şi-ncearcă păianjenul de mai multe ori, dar în zadar, că firul Maicii Domnului era înzecit mai subţire.

Aşa păianjenul a pierdut rămăşagul şi uite-l cum trăieşte.