Păianjenul

Zice-se că Domnul nostru Isus Cristos avea datină de a intra mai adeseori prin sinagogele jidoveşti şi a predica cuvântul lui Dumnezeu.

Jidovilor însă nu le venea nicidecum la socoteală învăţătura lui. De aceea nu o dată s-au sfătuit ei ca să-l prindă şi să-l omoare.

Într-un rând, intrând Isus Cristos într-o sinagogă şi începând a învăţa ca totdeauna, jidovii ce fac, ce dreg, destul atâta că pun mâna pe dânsul şi vreau numaidecât să-l spânzure. Dar cine să le facă funia trebuincioasă spre scopul acesta? Unii spun:

Fă-o tu!

Alţii:

Ba fă-o tu.

Şi tot aşa se îmbie unii pe alţii, dar nici unul nu se prinde s-o facă.

Un păinjen însă, care se afla într-un ungher al sinagogii şi auzea toate, cum se ceartă jidovii între ei şi nici unul nu vrea să facă funia ce le trebuie, hai că va face-o el!

Jidovii, cum îl aud vorbind, îşi îndreaptă cu toţii privirile spre dânsul şi uită, ca pământul, de Domnul nostru Isus Cristos.

Isus Cristos, la rândul său, îi lasă căutând cu gurile căscate la păianjen şi, ieşind din sinagogă, se duce în treabă-şi.

Păianjenul însă, care-l văzuse când a ieşit şi încotro a apucat, se ia după dânsul torcând.

Tot atunci auzind şi Maica Domnului că jidovii l-au prins pe fiul său Isus şi vreau să-l spânzure, a început a umbla pe drumuri şi a-l căuta, doară-l află şi-l scapă din mâinile jidovilor.

Iată însă că umblând ea aşa în sus şi în jos, căutându-l pe Isus Cristos, se întâlneşte cu păianjenul, care s-a fost apucat că va face funia trebuincioasă jidovilor. Şi cum îl întâlneşte, îl întreabă:

-- N-ai văzut unde e fiul meu, Isus Cristos?

Nu numai că l-am văzut, ci uită-te la mine că-l torc chiar şi funia cu care au să-l spânzure jidovii, pentru că s-a apucat să înveţe o nouă învăţătură! Răspunse păianjenul.

Da mai subţire n-o poţi toarce? Îl întrebă Maica Domnului, văzându-l că toarce cam grosuţ.

Ba eu pot toarce şi mai subţire, dar pentru o funie, cred că şi aşa e prea subţire!

Maica Domnului auzind răspunsul acesta al păianjenului, s-a supărat pe dânsul şi l-a blestemat zicând:

Cât vei fi şi-l trăi, Să tot torci,

Să răstorci, dar numai cel ce din prostie şi din nebăgare de seamă se va încurca în firele toarse de tine, să moară, altul nimeni!

Şi de atunci, păianjenul toarce necontenit, dar numai o seamă de muşte şi alte vietăţi mai mici se pot prinde în păienjenişul său.

Share on Twitter Share on Facebook