Petru Rareş

Pe malul Brateşului, într-o colibă mică, acoperită cu frunzari, creştea tânărul Petru Rareş, umbrit şi încălzit de dragostea maică-şi şi, întocmai ca o mlădiţă de stejar răsărită în pământ prielnic, se făcea, văzând cu ochii, tot mai frumos şi mai voinic. Era acum de douăzeci de ani. Flăcăii de primprejurimi îl puneau întotdeauna în fruntea lor şi la joc şi la treabă, căci, dintre toţi, el era cel mai vânjos la trup şi mai dibaci la minte.

Pletele lui negre cădeau pe umăr întocmai ca o coamă de leu şi în ochii lui focoşi ar fi putut citi cineva dragostea primejdiilor şi dorul de a le învinge.

Maică-sa, Domnina, îl învăţase carte, căci ea, deşi se îndeletnicea acum cu pescuitul, în tinereţea ei fusese avută şi trăise cu lumea cea de soi.

Cerinat, un om cărunt la cap şi înăsprit de muncă, argăţea de ani îndelungaţi la Domnina şi de mult ce se deprinsese cu Petru, crescân-du-l de mic pe braţe, îl iubea ca pe ochii din cap.

De câte ori Petru se ducea la vânat sau la pescuit, Cerinat trebuia să-l însoţească. El îl priveghea, îl ajuta, îl apăra de toate primejdiile în care furtunaticele lui tinereţi îl aruncau cu nesocotinţă şi nu o dată l-a scos din fundul Brateşului, cu sufletul la gură; nu o.

Legende istorice dată l-a scăpat, abia nesfâşiat, din gura fiarelor sălbatice, ba chiar într-o zi îndrăzneţul copilandru pierdu un deget de la mâna dreaptă, rupt de colţul unui lup.

În zadar căuta maică-sa să astâmpere pornirile lui învăpăiate. El nu trăia cu plăcere decât în primejdie şi nu visa decât lupte şi biruinţe.

Mamă, zise el într-una din zile, spune-mi de ce mi se bate inima aşa de tare în piept? De ce ochii mei nu găsesc destul loc de privit împrejur? Vezi tu vulturul acela de sus, care zboară printre nori? În locul lui, mamă, aş vrea să fiu, să zbor şi eu după placul meu. El stăpâneşte lumea cu aripile, iar eu ce sunt aici? Numai dor, fără putere.

O, drag de copilaş, răspunse Domnina, cruţă-ţi tinereţile. Tu nu ştii ce-l scris în cartea vieţii. Poate că Dumnezeu a pus degetul pe fruntea ta şi dacă sânge de viteaz va fi să curgă prin vinele tale, nu-l cheltui de pe acum. A veni vremea, când îţi vei da zbor inimii şi vei fi vultur între oameni.

Share on Twitter Share on Facebook